4 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚLĂ, cule, s. f. 1. (În arhitectura medievală) Turn de apărare. 2. Locuință boierească fortificată, cu mai multe caturi, răspândită în sec. XVIII în Oltenia. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană. – Din tc. kula. Cf. bg., sb. kula.

cu sf [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~le / E: tc, srb kula, bg кула] 1 (Înv) Turn circular. 2 (Înv) Cupolă. 3 (Ban) Turn de observație. 4 (Olt; în trecut) Casă fortificată a proprietarului unei moșii (boierești) de la munte. 5 (Înv; spc) Turn boltit în palatul domnesc, unde se păstra vistieria. 6 (Înv; pex) Vistierie. 7 (Înv; pex) Comoară. 8-9 (Înv; pex) Ladă (sau ceaun) cu bani. 10 (Pop) Beci boltit. 11 (Pop; spc) Ascunzătoare. 12 (Pop; pex) Gazdă de hoți.

CÚLĂ, cule, s. f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (Înv.) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană. 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula.

CÚLĂ, cule, s. f. (Învechit) 1. Turn circular, cupolă, boltă. Din brîul superior... se porneau pe rotunjeala culelor numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria. Cămări boltite, purtînd o culă rotunjită pe d-asupra, în care se aflau, d-a rîndul, paraclisul, haznaua sau comoara și patul domnesc. ODOBESCU, S. I 128. ♦ Vistierie, tezaur. Se zice că, cu Gruie, strînge-n cula-i o comoară. DAVILA, V. V. 35. Din cula domnească Lefuri să-mpărțească. TEODORESCU, P. P. 50. 2. Beci boltit, subterană. Căpitanul de tîlhari își adună ceata într-o culă sub niște dărîmături de ziduri. ISPIRESCU, L. 143. 3. Casa proprietarului unei moșii. Albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulachie. MACEDONSKI, O. III 4.

CÚLĂ s.f. Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. [< fr. coule].

CÚLĂ s. f. pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. (< fr. coule)

culă f. 1. boltă circulară, turn: o ținea închisă într’o culă Isp.; 2. loc ascuns sub pământ, gazdă de tâlhari: își adună ceata într’o culă ISP.; 3. vistierie domnească: din cula domnească lefuri să împărțească POP. [Turc. KÚLA].

cúlă f., pl. e (turc. kúla și kulé, d. ar. kullé, turn; ngr. vsl. sîrb. bg. kúla). Olt. Munt. Casă cu doŭă caturĭ de aspectu unuĭ mic castel (cum se maĭ vede și azĭ în Oltenia), din care odinioară se ducea lupta contra unuĭ atacator. Vistieria domnească. Ascunzătoare, maĭ ales de hoțĭ. Loc plin de cerezină în pămînt unde albinele fac ceară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúlă s. f., g.-d. art. cúlei; pl. cúle

cúlă s. f., g.-d. art. cúlei; pl. cúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚLĂ s. v. boltă, cupolă, hrubă, subterană, tezaur, vistierie.

cu s. v. BOLTĂ. CUPOLĂ. HRUBĂ. SUBTERANĂ. TEZAUR. VISTIERIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúlă (cúle), s. f.1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula.

culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler.Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cul/a, -ă, -ea, -escu v. Nicolae VI 1, 2.

Intrare: Culă
Culă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Culă
Intrare: culă (constr.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cula
plural
  • cule
  • culele
genitiv-dativ singular
  • cule
  • culei
plural
  • cule
  • culelor
vocativ singular
plural
Intrare: culă (pelerină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cula
plural
  • cule
  • culele
genitiv-dativ singular
  • cule
  • culei
plural
  • cule
  • culelor
vocativ singular
plural
Intrare: cula
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cula
  • culare
  • culat
  • culatu‑
  • culând
  • culându‑
singular plural
  • culea
  • culați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culez
(să)
  • culez
  • culam
  • culai
  • culasem
a II-a (tu)
  • culezi
(să)
  • culezi
  • culai
  • culași
  • culaseși
a III-a (el, ea)
  • culea
(să)
  • culeze
  • cula
  • culă
  • culase
plural I (noi)
  • culăm
(să)
  • culăm
  • culam
  • cularăm
  • culaserăm
  • culasem
a II-a (voi)
  • culați
(să)
  • culați
  • culați
  • cularăți
  • culaserăți
  • culaseți
a III-a (ei, ele)
  • culea
(să)
  • culeze
  • culau
  • cula
  • culaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culă (constr.)

  • 1. (În arhitectura medievală) Turn de apărare.
    surse: DEX '09
    • diferențiere învechit Turn circular.
      surse: DEX '98 DLRLC sinonime: boltă cupolă turn un exemplu
      exemple
      • Din brîul superior... se porneau pe rotunjeala culelor numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442.
        surse: DLRLC
  • 2. Locuință boierească fortificată, cu mai multe caturi, răspândită în secolul XVIII în Oltenia.
    surse: DEX '09
    • diferențiere învechit Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii.
      surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulachie. MACEDONSKI, O. III 4.
        surse: DLRLC
    • 2.1. Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cămări boltite, purtînd o culă rotunjită pe d-asupra, în care se aflau, d-a rîndul, paraclisul, haznaua sau comoara și patul domnesc. ODOBESCU, S. I 128.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Se zice că, cu Gruie, strînge-n cula-i o comoară. DAVILA, V. V. 35.
          surse: DLRLC
        • Din cula domnească Lefuri să-mpărțească. TEODORESCU, P. P. 50.
          surse: DLRLC
  • 3. învechit Beci boltit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: beci (s.n.) hrubă subterană un exemplu
    exemple
    • Căpitanul de tîlhari își adună ceata într-o culă sub niște dărîmături de ziduri. ISPIRESCU, L. 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

culă (pelerină)

  • 1. Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești.
    surse: DN

etimologie: