25 de definiții pentru hrubă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRUBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

HRUBĂ, hrube, s. f. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). ♦ Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. ♦ Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. – Din ucr. hruba.

hru sf [At: (a. 1793) URICARIUL, XI, 315 / V: cr~, gr~, holu~, hur~, hurublă / Pl: ~be, (reg) ~bi / E: mg huruba, hurba, pn gruba „groapă”, ucr хруба „gaura sobei”] 1 Gaură pe sub pământ Si: peșteră. 2 Pivniță mare, cu multe cotituri, nezidită Si: beci. 3-4 (Încăpere sau) galerie subterană care servește la depozitarea produselor alimentare. 5 Cavitate subterană (zidită și boltită), care servește ca loc de trecere. 6 Casă primitivă cu acoperișul de pământ. 7 (Îf cr~) Scobitură făcută în zidul pivniței, unde se păstrează diferite lucruri. 8 Parte a hornului de deasupra acoperișului casei. 9 (Lpl; îf hrubi] Deschizături făcute în tavanul unei încăperi, ca să pătrundă în pod lumina sau să iasă fumul.

HRUBĂ, hrube, s. f. Încăpere sub pămînt (uneori zidită și boltită) care servește la depozitarea produselor, în special a celor alimentare; p. ext. cavitate subterană. Cu totul altceva a fost atunci cînd s-a descoperit dinamita. Aceasta a rupt neregulat, a făcut hrube și crăpături adînci, un labirint întortocheat și colțuros. BOGZA, Ț. 61. Sub temelia acestui castel, se afla o hrubă uriașă la o adîncime mare în umedul întuneric al pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. 215. ◊ Fig. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adînci de verdeață. GÎRLEANU, L. 26.

HRU ~e f. 1) Galerie subterană servind ca loc de trecere. 2) Cavitate subterană servind pentru depozitarea și păstrarea produselor alimentare. 3) Locuință rudimentară aflată pe jumătate sub pământ. /<ucr. hruba

HRUBĂ s.f. (Mold.) Gaură sub pămînt. Au rădicat o piatră și au intrat pe o hrubă. . . . si apoi au intrat într-o sală mare pe supt pămînt. H 1771, 93v. Etimologie: ucr. hruba.

hrubă f. Mold. 1. gaură pe sub pământ, suterană: această hrubă e boltită; 2. cămară: hruba e căsoaia omului sărac. [Ung. HURUBA (din nemț. Grube)].

hrúbă f., pl. e (rut. hrúba [gruba], sobă, ung. huruba, bordeĭ, d. germ. grube. V. groapă). Mold. Munt. Subterană, becĭ, pivniță. Galerie ramificată din galeria principală a becĭuluĭ. – În Trans. și hurúbă, bordeĭ (Chendi, Fragmente, 94).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hru s. f., g.-d. art. hrubei; pl. hrube

hru s. f., g.-d. art. hrubei; pl. hrube

hru s. f., g.-d. art. hrubei; pl. hrube

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRU s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiță.

HRU s. 1. subterană, (înv.) culă. 2. tainiță.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrubă (hrube), s. f.1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom.

grubă (-be), s. f.1. Grămadă, puzderie. – 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscută. Cuvînt argotic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hrubă, hrube, (hurubă), s.f. – (reg.) 1. Galerie subterană. 2. Gaură în pământ, beci, subsol, pivniță. 3. Colibă, bordei. 4. Dărăpănătură (în Săcel). ♦ (top.) Hurubă, teren accidentat în Coroieni (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Hruban, nume de familie în Maramureș. – Din ucr. hruba „sobă” (Scriban, Candrea, DEX, MDA); din magh. huruba „bordei, colibă îngropată” (Scriban; Cihac, DA, cf. DER; MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hrubă, hrube s. f. (reg.) închisoare, penitenciar.

grubă adv., adj. (intl.) mult, berechet

Intrare: hrubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hru
  • hruba
plural
  • hrube
  • hrubele
genitiv-dativ singular
  • hrube
  • hrubei
plural
  • hrube
  • hrubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gru
  • gruba
plural
  • grube
  • grubele
genitiv-dativ singular
  • grube
  • grubei
plural
  • grube
  • grubelor
vocativ singular
plural
hurublă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crubă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hurubă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hru, hrubesubstantiv feminin

  • 1. Încăpere sau galerie subterană care servește la depozitarea produselor (alimentare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu totul altceva a fost atunci cînd s-a descoperit dinamita. Aceasta a rupt neregulat, a făcut hrube și crăpături adînci, un labirint întortocheat și colțuros. BOGZA, Ț. 61. DLRLC
    • format_quote Sub temelia acestui castel, se afla o hrubă uriașă la o adîncime mare în umedul întuneric al pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. 215. DLRLC
    • 1.1. Cavitate subterană (zidită și boltită) care servește ca loc de trecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adînci de verdeață. GÎRLEANU, L. 26. DLRLC
    • 1.2. Un fel de casă primitivă cu acoperișul de pământ; bordei îngropat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.