6 definiții pentru culă (pelerină)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CU s.f. Pelerină cu glugă și cu mîneci largi purtată de unele ordine călugărești. [< fr. coule].

CU s. f. pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. (< fr. coule)

CULĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Turn, cupolă. A: Chioșchiul împăratului . . . iaste în culă mare împotriva porții saraiului. IM, 1754, 9v. B: Chioșchiul împăratului . . . este în culă mare împotriva porții saraiului. IM 1730, 14v. 2. (ȚR) Clădire fortificată. Iară de la Sti Pavel au făcut o culă din temelie, ca să fie de strajă. Gl, 20r; cf. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. kule. Cf. bg., scr. kula.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cu s. f., g.-d. art. culei; pl. cule

cu s. f., g.-d. art. culei; pl. cule

cu s. f., g.-d. art. culei; pl. cule

Intrare: culă (pelerină)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cu
  • cula
plural
  • cule
  • culele
genitiv-dativ singular
  • cule
  • culei
plural
  • cule
  • culelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cu, culesubstantiv feminin

  • 1. Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.