culă sf [At: M. COSTIN, ap. DA / Pl: ~le / E: tc, srb kula, bg кула] 1 (Înv) Turn circular. 2 (Înv) Cupolă. 3 (Ban) Turn de observație. 4 (Olt; în trecut) Casă fortificată a proprietarului unei moșii (boierești) de la munte. 5 (Înv; spc) Turn boltit în palatul domnesc, unde se păstra vistieria. 6 (Înv; pex) Vistierie. 7 (Înv; pex) Comoară. 8-9 (Înv; pex) Ladă (sau ceaun) cu bani. 10 (Pop) Beci boltit. 11 (Pop; spc) Ascunzătoare. 12 (Pop; pex) Gazdă de hoți.