2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCERÍRE, cuceriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea cuiva. – V. cuceri.

CUCERÍRE, cuceriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea cuiva. – V. cuceri.

cucerire sf [At: CORESI, EV. 19/21 / V: (înv) ~cir~ / Pl: ~ri / E: cuceri] 1 (Înv) Cucernicie (1). 2-3 Ocupare și supunere a unui teritoriu cu puterea armelor Si: cucerniță (2-3), cuceritură (2-3). 4-5 (Pex) Obiect sau teritoriu cucerit. 6 (Pex; fig) Persoană a cărei simpatie a fost câștigată.

CUCERÍRE, cuceriri, s. f. Acțiunea de a cuceri și rezultatul ei. 1. Ocupare, supunere. O parte dintre șefii militari at triburilor dace, pentru a nu cădea în sclavia romană, după cucerirea orașului se retrag în afara zonei de ocupație romană. IST. R.P.R. 38. 2. Dobîndire, cîștigare, obținere prin luptă. Visînd să cucerească dominația asupra altor popoare, imperialiștii americani duc o politică de subminare a păcii și de pregătire a noului război, știind că pe cale pașnică, fără dezlănțuirea unui nou război, cucerirea dominației mondiale este cu neputință. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 19. Cea mai însemnată dintre cuceririle oamenilor muncii este aceea că puterea de stat a fost smulsă din mîinile claselor exploatatoare - fabricanții, bancherii, moșieriiși ale partidelor reacționare și fasciste aflate în slujba lor. Puterea de stat în R.P.R. se află în mîinile clasei muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 290. După cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare și după naționalizarea principalelor mijloace de producție, partidul nostru, mobilizînd masele largi de oameni ai muncii, a trecut la construirea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 57. ♦ Progres, reușită. Cuceririle științei.Mărețele cuceriri ale științei și tehnicii sovietice și experiența tehnico-organizatorică sovietică devin un bun al tuturor țărilor de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, R. I. 17. 3. (Familiar, în expr.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.

cucerire f. fapta de a cuceri și efectul ei: lucrul cucerit.

cuceríre f. Acțiunea de a cuceri. Lucru cucerit: Algeria e o frumoasă cucerire a Franciiĭ.

CUCERÍ, cuceresc, vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobândi ceva prin luptă susținută; a câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire (= conquirere).

cuceri1 smp [At: N. COSTIN, L. II, 71/31 / E: bg кукеръ] (Înv) Oameni mascați (1).

cuceri2 [At: CORESI, EV. 444/30 / V: ~ciri / Pzi: ~resc și (înv) cucer / E: ml conquaero, -ire] 1 vr (Adesea în legătură cu a se ruga; înv) A se smeri. 2 vr A se ruga, umilindu-se. 3 vi (Rar) A se umili înaintea cuiva. 4-5 vtr (îvr) A (se) preda în semn de supunere. 6 vt A ocupa și a supune un teritoriu cu puterea armelor. 7 vt (Fig) A câștiga prin perseverență. 8 vt (Fig) A-și atrage simpatia.

CUCERÍ, cuceresc, vb. IV. I. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Fig. A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Lat. *conquerire(= conquirere).

CUCERÍ1, cuceresc, vb. IV. Tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune (o țară, un teritoriu) cu puterea armelor, prin forță. Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12. Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200. ◊ Fig. Nourii cenușii bătînd în argint cucereau, albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520. Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărimat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350. 2. A smulge prin forță, a dobîndi printr-o luptă (revoluționară) susținută; a cîștiga. Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167. 3. Fig. A cîștiga, a-și atrage (simpatia, dragostea, bunăvoința cuiva). V. subjuga. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332.

CUCERÍ2, cuceresc, vb. IV. (Învechit; construit cu dativul) 1. Refl. A se supune cu umilință, a se smeri, a se pleca, a se închina; a se ruga umilindu-se. Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17. 2. Tranz. A închina, a preda în semn de supunere. Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172.

A CUCERÍ ~ésc tranz. 1) A lua în stăpânire cu forță armată; a ocupa. 2) A capta prin însușiri deosebite (pentru a câștiga simpatia, dragostea sau bunăvoința). 3) A obține prin luptă sau prin muncă susținută. /<lat. conquerire

cucerì v. 1. a supune cu: puterea armelor: Romanii cuceriseră mai toate țările; 2. a închina: Sobieski cere, ca să-i cuceriți cetatea AL.; 3. a se umili (învechit): ne rugăm și ne cucerim; 4. fig. a-și atrage iubirea sau simpatia cuiva: privirea lui te cucerește. [Lat. CONQUERI, a se plânge tare; sensurile 1 și 4 au foșt modelate după fr. conquérir].

cucerésc v. tr. (lat. con-quáerere îld. conquirere, pop. conquaerire; pv. sp. conquerir, fr. conquérir. V. cer 3). Supun pin arme orĭ alte forțe: Romaniĭ aŭ cucerit lumea. Închin, predaŭ: a cuceri cuĭva o cetate (Vechĭ). Fig.. Captivez, atrag, farmec: privirea luĭ te cucerește. V. refl. Mă umilesc, fac omagiŭ: ne rugăm și ne cucerim ție. – La Dos. eĭ cucerează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri

cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri

cucerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 să cucereáscă

cucerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cucerésc, imperf. 3 sg. cucereá; conj. prez. 3 sg. și pl. cucereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCERÍRE s. 1. luare, ocupare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 2. v. subjugare. 3. v. repurtare. 4. v. câștigare. 5. v. încântare.

CUCERIRE s. 1. luare, ocupare, ocupație, (franțuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 2. ocupare, subjugare, supunere. (~ Galiei.) 3. cîștigare, dobîndire, obținere, realizare, repurtare. (~ unei victorii strălucite.) 4. cîștigare, dobîndire. (~ titlului de campion.) 5. captivare, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)

arată toate definițiile

Intrare: cucerire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucerire
  • cucerirea
plural
  • cuceriri
  • cuceririle
genitiv-dativ singular
  • cuceriri
  • cuceririi
plural
  • cuceriri
  • cuceririlor
vocativ singular
plural
Intrare: cuceri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuceri
  • cucerire
  • cucerit
  • cuceritu‑
  • cucerind
  • cucerindu‑
singular plural
  • cucerește
  • cuceriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuceresc
(să)
  • cuceresc
  • cuceream
  • cucerii
  • cucerisem
a II-a (tu)
  • cucerești
(să)
  • cucerești
  • cucereai
  • cuceriși
  • cuceriseși
a III-a (el, ea)
  • cucerește
(să)
  • cucerească
  • cucerea
  • cuceri
  • cucerise
plural I (noi)
  • cucerim
(să)
  • cucerim
  • cuceream
  • cucerirăm
  • cuceriserăm
  • cucerisem
a II-a (voi)
  • cuceriți
(să)
  • cuceriți
  • cucereați
  • cucerirăți
  • cuceriserăți
  • cuceriseți
a III-a (ei, ele)
  • cuceresc
(să)
  • cucerească
  • cucereau
  • cuceri
  • cuceriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cucerire

  • 1. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: câștig izbândă progres
    • exemple
      • O parte dintre șefii militari ai triburilor dace, pentru a nu cădea în sclavia romană, după cucerirea orașului se retrag în afara zonei de ocupație romană. IST. R.P.R. 38.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Dobândire, câștigare, obținere prin luptă.
      exemple
      • Visînd să cucerească dominația asupra altor popoare, imperialiștii americani duc o politică de subminare a păcii și de pregătire a noului război, știind că pe cale pașnică, fără dezlănțuirea unui nou război, cucerirea dominației mondiale este cu neputință. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 19.
        surse: DLRLC
      • Cea mai însemnată dintre cuceririle oamenilor muncii este aceea că puterea de stat a fost smulsă din mîinile claselor exploatatoare – fabricanții, bancherii, moșierii – și ale partidelor reacționare și fasciste aflate în slujba lor. Puterea de stat în R.P.R. se află în mîinile clasei muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 290.
        surse: DLRLC
      • După cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare și după naționalizarea principalelor mijloace de producție, partidul nostru, mobilizînd masele largi de oameni ai muncii, a trecut la construirea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 57.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Cuceririle științei.
          surse: DLRLC
        • Mărețele cuceriri ale științei și tehnicii sovietice și experiența tehnico-organizatorică sovietică devin un bun al tuturor țărilor de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, R. I. 17.
          surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi cuceri
    surse: DEX '98 DEX '09

cuceri

  • 1. tranzitiv A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor.
    exemple
    • Turcii... năvălesc în Europa și amenință a o cuceri. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
    • Traian, cucerind Dacia, o coloniză cu romani. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC
    • figurat Nourii cenușii bătînd în argint cucereau albastrul cerului și urmăreau luna albă. SADOVEANU, O. I 520.
      surse: DLRLC
    • figurat Bogăția de verdeață a livezii a cucerit zidurile, a sfărîmat lemnăria. cerdacului cu totul. SADOVEANU, O. III 350.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A dobândi ceva prin luptă susținută.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: câștiga attach_file un exemplu
      exemple
      • Proletariatul are nevoie de partid nu numai pentru a cuceri dictatura, dar mai ales pentru a menține dictatura. REZ. HOT. I 167.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81.
      surse: DLRLC
    • Te plîngi de public? Dar ce-ai făcut ca să-l cucerești? VLAHUȚĂ, O. A. 332.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv învechit A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se.
    exemple
    • Nu va zice lumea că o cetate s-a arătat dinaintea lui Sobieski fără a i se cuceri! ALECSANDRI, T. II 17.
      surse: DLRLC
    • Măria-sa... vă face cunoscut ca să vă închinați și să-i cuceriți cetatea. NEGRUZZI, S. I 172.
      surse: DLRLC

etimologie: