2 intrări

15 definiții

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând. 3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Neîndurător, implacabil. 2. Violent, sângeros, intens. Luptă crudă.Lat. crudus.

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părți ale lor) Care este încă în dezvoltare; fraged. ♦ (Despre ființe) În vârstă fragedă, tânăr; plăpând. 3. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos. ♦ Vitreg, rău. 2. Violent, sângeros, intens. Luptă crudă.Lat. crudus.

CRUD, -Ă, cruzi, -de, adj. I. 1. (Despre alimente, în opoziție cu fript sau fiert) Care n-a fost supus (suficient) acțiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). Le mînca [păsările] așa crude, cu pene cu tot. CREANGĂ, P.. 245. Pe deasupra dă-i să beie lapte crud. ALECSANDRI, T. I 106. Furi dovleacul din foc, Mai mult crud decît copt. TEODORESCU, P. P. 131. 2. (Despre fructe, în opoziție cu copt) Neajuns la maturitate, insuficient dezvoltat; verde, necopt. Încep a cărăbăni la cireșe în sîn, crude, coapte, cum se găseau. CREANGĂ, A. 48. 3. (Despre plante sau părți ale lor) Care a răsărit de curînd, care e încă în dezvoltare; tînăr, fraged. O dată fac: zup! în niște cînepă... crudă și pînă la brîu de înaltă. CREANGĂ, A. 49. Trandafir cu foaia crudă. ȘEZ. I 290. Două lemne crude... se sfădesc în codru. TEODORESCU, P. P. 353. ◊ Fig. (Despre culori, în special despre culoarea verde a vegetalelor) Pînă la cositul fînului sau prașila porumbului... pămîntul întreg se îmbracă în auriul sau verdele crud al holdelor. MIHALE, O. 185. ♦ (Despre oameni și animale) în vîrstă fragedă, nedezvoltat, neajuns la maturitate (fizică sau psihică); plăpînd, tînăr. Cei doi pui de hamal cu umeri cruzi... țipă... îngroziți. SAHIA, N. 42. Pentru copiii mei care rămin cruzi și fără ajutor, nil mă osîndiți să pier tînăr. SADOVEANU, Z. C. 163. Crud la trup și brudiu la minte. SBIERA, P. 152. ◊ Fig. Din crudă copilărie slujesc prin străini. CREANGĂ, P. 200. El dă gînduri ne-nțelese vrîstei crude și necoapte. EMINESCU, O. I 108. 3. (Despre materiale, în opoziție cu fasonat, prelucrat) În stare naturală, brut, neprelucrat. Casa tabăcarului fiind la zidul dinafară, vidpea se strecura în tăbăcărie și rodea pieile crude. SADOVEANU, D. P. 166. II. Fig. 1. (Despre ființe și manifestările lor) Care simte plăcere cînd vede pe altul suferind; neomenos, neîndurat, cumplit. Cic-a fost un împărat Lacom, crud și încruntat. CASSIAN, în POEZ. N. 107. Crudă mamă mai era lelea Nastasia! RETEGANUL, P. I 51. ◊ (Poetic) Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coardei. EMINESCU, O. I 172. ♦ Vitreg, rău. Traiul crud și ne-mpăcat Te sfărîmă ne-ncetat. MACEDONSKI, O. I 41. 2. Violent, intens. Luptă crudă.împărații au datorii mari și griji crude. SADOVEANU, D. P. 23. ◊ (Adverbial) Lampa... le lumina crud fețele și-i orbea. DUMITRIU, V. L. 28.

crud adj. m., pl. cruzi; f. crúdă, pl. crúde

crud adj. m., pl. cruzi; f. sg. crúdă, pl. crúde

CRUD adj., adv. 1. adj. v. nefiert. 2. adj. v. necopt. 3. adj. v. nefript. 4. adj. necopt, verde. (Prune ~.) 5. adj. v. tânăr. 6. adj. v. netăbăcit. 7. adj. mic. 8. adj., adv. v. rău. 9. adj. v. aspru. 10. adj. v. barbar. 11. adj. v. înverșunat. 12. adj. hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)

Crud ≠ copt, fiert, milos

crud (crúdă), adj.1. Nefiert, nefript, necopt. – 2. Verde, necopt. – 3. Fraged, tînăr. – 4. (Înv.) Recent, proaspăt. – 5. Brut, neprelucrat. – 6. Nemilos, neomenos. – Mr., megl. crud. Lat. crūdus (Pușcariu 417; Candrea-Dens., 412; REW 2342; DAR); cf. it., sp. crudo, prov., fr., port. cru.Der. crudac, adj. (fraged); cruzime (var. înv. cruzie), s. f. (înv., copilărie; cruzime, ferocitate); crudătate, s. f. (cruzime), ar putea reprezenta lat. cruditatem, este înv.; cruzătură, s. f. (fruct necopt); crudelitate, s. f. (cruzime; cruditate), care apare o singură dată la Dosoftei, der. neol. din lat. – Din rom. provine săs. krud(ich) „crud”.

CRUD ~dă (~zi, ~de) 1)(despre fructe și legume) Care încă nu este copt; neajuns la maturitate; crud; agurid; necopt; verde. 2) (despre alimente) Care nu este copt, fiert sau fript. 3) (despre ființe) Care este prea tânăr. 4) (despre materiale) Care nu a fost prelucrat; brut. 5) fig. Care este lipsit de milă; fără milă; nemilos; barbar; sălbatic. 6) fig. (despre ființe și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de milă; nemilos; barbar; sălbatic. /<lat. crudus

crud a. 1. care se desfată la suferințele altuia; 2. foarte strașnic; pedeapsă crudă; 3. necopt: poame crude; 4. fig. fraged: un tânăr de vârstă crudă PANN; minte crudă. [Lat. CRUDUS].

crud, -ă adj., pl. zĭ, de (lat. crudus, din *crúidus, d. cruor, sînge; it. sp. crudo, pv. fr. cru, pg. crû. V. crunt). Cu sînge, nefert [!], neprăjit, necopt, vorbind de mîncare de carne, apoĭ de oŭă, legume ș. a. Necopt de soare, nematur: poame crude. Fig. Feroce, căruĭa-ĭ plac suferințele altuĭa: pedeapsă crudă. Tînăr, fraged: trup crud, minte crudă. Munt. Crudă pe vatră, lehuză (adică „nu destul de coaptă p. a umbla”). Adv. Cu cruzime.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRUD adj., adv. 1. adj. nefiert. (Ou ~.) 2. adj. necopt. (Carne ~.) 3. adj. nefript, neprăjit. (Carne ~.) 4. adj.necopt, verde. (Prune ~.) 5. adj. fraged, tînăr. (Plantă ~.) 6. adj. brut, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit, verde. (Piei animale ~.) 7. adj. mic, necrescut, nedezvoltat. (Copil ~.) 8. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinár, (înv. și pop.) năsílnic, (înv. și reg.) táre, (reg.) pogán, (Mold. și Bucov.) aván, hapsî́n, (înv.) jestóc, neomenít, sanguínic, sălbăticós, sireáp, (fig.) dur, négru. (Om ~; se poartă ~.) 9. adj. aspru, brutal, cîinesc, cîinos, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvărésc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 10. adj. barbar, feroce, inuman, nemilos, neomenos, sălbatic, (înv.) vărvărésc, (fig.) dur. (Un procedeu ~.) 11. adj. aprig, aspru, crîncen, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenít, táre, (fig.) încleștát. (O bătălie ~.) 12. adj. hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorábil, (rar) neîndurát, nemiluít, (înv.) nemilostivitór, nemilostívnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~.)

CRUD adj. 1. Crudu, T., prof.; -l, Nicoară (16 A II 100). 2. Crudea (Sur XX).

I MUST BE CRUEL, ONLY TO BE KIND (engl.) trebuie să fiu crud, numai pentru a fi bun – Shakespeare, „Hamlet”, act. III, scena 4.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

halitoare de copii cruzi expr. femeie care practică sexul oral.

Intrare: crud
crud adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crud crudul cru cruda
plural cruzi cruzii crude crudele
genitiv-dativ singular crud crudului crude crudei
plural cruzi cruzilor crude crudelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crud
Crud