19 definiții pentru vitreg vitrig


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITRÉG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.

vitreg, [At: (a. 1652) ap. TDRG / A și: ~reg / V: (pop) ~ec, ~ric, ~rig, (reg) vetrigă, ~reag / Pl: ~egi, ~ege, (reg) ~egi af / E: ml vitricus] 1 a (D. copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, devenind rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2-3 a (Îs tată ~), (îrg) sm Soțul mamei considerat în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acesteia Si: (îrg) mașter, (înv) mașteh, (reg) bade, bădică, măștihoi, nene, tată (de-)al doilea, tată de salcie, tată de scoarță, tată fiastru. 4-5 a (Îs mamă ~ă), (îrg) sf Soția tatălui considerată în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acestuia Si: (îrg) maștehă, mașteră, (reg) lele, măștihoaie, măștihucă, mătușă, maică de-a doua oară, mamă bătrână, mamă de-a doua, mamă de salcă, mamă de scoarță, mamă fiastră, mamă priminită, mamă strâmbă. 6-7 a (Îs fiu sau fecior ~), (îrg) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastru. 8 a (Îs) Fiică (sau fată) Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastră. 9-10 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 11-12 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu nelegitim considerat în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 13 a (Îs) Soră ~ă Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 14 a (Îas) Fiică nelegitimă considerată în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 15 a (Pex; d. oameni, guvernări, autorități etc.) Care are o atitudine ostilă și nedreaptă față de cineva Si: asupritor (2), opresiv. 16 a (D. destin) Implacabil. 17 a (Fig; d. împrejurări, condiții etc.) Defavorabil (1).

VÍTREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.

VÍTREG, -Ă, vitregi,-e, adj. 1. (Despre copii și părinți, determinînd natura rudeniei lor reciproce) Care nu e rudă de sînge, care a devenit rudă numai printr-o nouă căsătorie a unuia din părinți. Această mamă vitregă... îi apăruse odinioară în copilărie. GALACTION, O. I 144. (În forma vitrig) Această fată bună era horopsită... și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, F. 283. ◊ Fig. În ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele și codrii veacurilor dinții. SADOVEANU, N. P. 52. ♦ (Substantivat, f.) Mamă vitregă. Vitrega întrebă pe copii cum au nimerit de s-au întors. ISPIRESCU, L. 334. Doar nu-s vitregă... Ce doresc eu?... Fericirea voastră. ALECSANDRI, T. I 436. ♦ (Despre frați și surori) Care sînt născuți din căsătorii deosebite ale mamei sau ale tatălui. 2. Fig. Dușmănos, ostil, vrăjmaș; hain. O soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie risipită în vînturi. SADOVEANU, E. 104. ◊ (Substantivat) Ce îndreptare se poate aștepta... de la un vitreg... ca acesta? ȚICHINDEAL, F. 387. ♦ Presărat cu obstacole, defavorabil, potrivnic. Condițiile vitrege de viață din țările capitaliste, orînduirea socială a acestor țări intensifică îmbătrînirea rapidă și scurtează viața oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 354, 5/6. – Variantă: vítrig, -ă adj.

VÍTREG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre părinți și copii) Care nu este rudă de sânge, înrudirea rezultând dintr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2) fig. (despre împrejurări, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricus

vitreg a. 1. se zice de a doua soție a bărbatului în raport cu copii avuți dela prima nevastă: mamă vitregă; 2. se zice de al doilea bărbat al mamei în raport cu copiii ei: tată vitreg. [Lat. VITRICUS].

vítreg (est) și vítrig (est), adj. (lat. vitrĭcus, tată vitreg). Nu natural, ci numaĭ pin căsătorie pin formele legiĭ: tată vitreg, mamă vitregă, copiĭ vitregĭ, frate vitreg (după mamă saŭ după tată). Fig. Fără ĭubire, aspru: guvern vitreg. S. m. și f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ș. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V. maștehă.

VÍTRIG, -Ă adj. v. vitreg.

vitregă f. 1. mamă vitregă; 2. fig. mamă denaturată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vítreg (vi-treg) adj. m., pl. vítregi; f. vítregă, pl. vítrege

vítreg adj. m. (sil. -treg), pl. vítregi; f. sg. vítregă, pl. vítrege


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍTREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) mașter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.)

VÍTREG adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

VITREG adj. 1. adoptiv. (Tată ~.) 2. (reg.) mașter. (Surori ~.) 3. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, (înv. și pop.) nepriincios. (Condiții ~ de dezvoltare.)

vitreg adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vítreg (-gă), adj.1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mamă vitregă.Frate vitreg.2. Contrar, dușman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtrĭcus (nu vĭtrĭcus) „tată vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400), cf. logud. bídrigu, bítricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exactă a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Mélanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt drept cultism. Comun în Munt., Mold. și Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).

Intrare: vitreg
vitreg adjectiv
  • silabație: vi-treg
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitreg
  • vitregul
  • vitregu‑
  • vitregă
  • vitrega
plural
  • vitregi
  • vitregii
  • vitrege
  • vitregele
genitiv-dativ singular
  • vitreg
  • vitregului
  • vitrege
  • vitregei
plural
  • vitregi
  • vitregilor
  • vitrege
  • vitregelor
vocativ singular
plural
vitrig adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitrig
  • vitrigul
  • vitrigu‑
  • vitrigă
  • vitriga
plural
  • vitrigi
  • vitrigii
  • vitrige
  • vitrigele
genitiv-dativ singular
  • vitrig
  • vitrigului
  • vitrige
  • vitrigei
plural
  • vitrigi
  • vitrigilor
  • vitrige
  • vitrigelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitreg vitrig

  • 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Această mamă vitregă... îi apăruse odinioară în copilărie. GALACTION, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • Această fată bună era horopsită... și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, F. 283.
      surse: DLRLC
    • figurat În ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele și codrii veacurilor dintîi. SADOVEANU, N. P. 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Mamă vitregă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vitrega întrebă pe copii cum au nimerit de s-au întors. ISPIRESCU, L. 334.
        surse: DLRLC
      • Doar nu-s vitregă... Ce doresc eu?... Fericirea voastră. ALECSANDRI, T. I 436.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • O soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie risipită în vînturi. SADOVEANU, E. 104.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Ce îndreptare se poate aștepta... de la un vitreg... ca acesta? ȚICHINDEAL, F. 387.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Presărat cu obstacole.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Condițiile vitrege de viață din țările capitaliste, orînduirea socială a acestor țări intensifică îmbătrînirea rapidă și scurtează viața oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 354, 5/6.
        surse: DLRLC

etimologie: