2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȚÁRE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.

cruțare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/7 / Pl: ări / E: cruța] 1 Economie. 2 Menajare. 3 Îndurare. 4 Lăsare în viață Si: cruțat1 (2). 5 (Îe) Fără ~ Fără milă. 6 Îngăduire.

CRUȚÁRE, cruțări, s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. – V. cruța.

CRUȚÁRE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. ◊ Loc. adv. Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281.

cruțare f. 1. fapta de a cruța și efectul ei; 2. îndurare, milă; fără cruțare.

cruțáre f. Acțiunea de a cruța. Milă, îndurare: contra Cartaginejilor Romaniĭ aŭ procedat fără cruțare.

CRUȚÁ, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

CRUȚÁ, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

cruța [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: cruț și (îvr) ez, (sst) esc / E: nct] 1 vt (Înv; este un lucru) A păstra în stare bună. 2-3 vti (Înv; c. este averea, banii etc. sau intranzitiv cu prep din, dintru) A economisi. 4 vt (C. este o ființă) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoană foarte puternică sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se îndura de... 7-8 vt (C. este viața, sufletul, capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lăsa în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 9-10 vtr (Înv) A (se) păzi. 11 vt (Mai ales în legătură cu negația nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsă). 12 vt (C. este porunca, îndemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 14-15 vtr (Iuz) A (se) evita. 16-17 vtr A (se) ocoli.

CRUȚÁ, cruț, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o persoană) A ierta, a scuti (de pedeapsă), a se îndura de... De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață, a nu ucide. Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. ◊ (Complementul indică vina sau greșeala iertată) Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu milă, cu înțelegere; a menaja. A vegheat toată noaptea lîngă bolnav, ca să-și cruțe priete nul.Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. ♦ A păzi, a feri. Mai biize cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc, se consumă, se uzează) A folosi cu prevedere, a economisi. Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. 4. (Învechit) A se da în lături; a se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.

A CRUȚÁ cruț tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsă; a scuti iertând greșelile. ◊ ~ viața cuiva a lăsa în viață pe cineva după ce a fost osândit la moarte. 2) (persoane) A trata cu înțelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderație, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sănătatea, eforturi etc.) A păstra cu grijă. /Cuv. autoht.

cruțà v. 1. a trata cu blândețe, cu moderațiune: cruță pe cei învinși; 2. a scuti de: cruță-mi această osteneală; 3. a economisi, a păstra sănătatea: cruță-te, cruță-ți vorbele. [Cf. albanez KRUȚENĬ, a cruța].

cruț, a v. tr. (alb. kurtsénĭ, cruț, d. lat. *curtiare, a scurta). Păstrez, nu cheltuĭesc: a cruța baniĭ, pinea, forțele. Scutesc, dispensez: ĭ-am cruțat această osteneală. Tratez blînd, nu jăfuĭesc orĭ nu ucid, miluĭesc: a-ĭ cruța pe ceĭ învinșĭ, o boală care nu cruță. A nu cruța nimica pentru reușită, a face tot posibilu p. reușită. V. refl. Mă feresc de muncă, de emoțiunĭ: cruță-te, că eștĭ bătrîn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cruțáre s. f., g.-d. art. cruțắrii

cruțáre s. f., g.-d. art. cruțării

cruțá (a ~) vb., ind. prez. 3 crúță

cruțá vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 sg. și pl. crúță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRUȚÁRE s. 1. v. absolvire. 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)

CRUȚARE s. 1. absolvire, iertare, scutire. (~ cuiva de o pedeapsă.) 2. menajare. (~ cuiva bolnav.)

CRUȚÁ vb. 1. v. absolvi. 2. a menaja, (înv. fig.) a înconjura. (Îl ~ cât putea de griji.) 3. v. menaja. 4. v. precupeți.

CRUȚÁ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

arată toate definițiile

Intrare: cruțare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruțare
  • cruțarea
plural
  • cruțări
  • cruțările
genitiv-dativ singular
  • cruțări
  • cruțării
plural
  • cruțări
  • cruțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cruța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruța
  • cruțare
  • cruțat
  • cruțatu‑
  • cruțând
  • cruțându‑
singular plural
  • cruță
  • cruțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruț
(să)
  • cruț
  • cruțam
  • cruțai
  • cruțasem
a II-a (tu)
  • cruți
(să)
  • cruți
  • cruțai
  • cruțași
  • cruțaseși
a III-a (el, ea)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruța
  • cruță
  • cruțase
plural I (noi)
  • cruțăm
(să)
  • cruțăm
  • cruțam
  • cruțarăm
  • cruțaserăm
  • cruțasem
a II-a (voi)
  • cruțați
(să)
  • cruțați
  • cruțați
  • cruțarăți
  • cruțaserăți
  • cruțaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruță
(să)
  • cruțe
  • cruțau
  • cruța
  • cruțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cruțare

etimologie:

  • vezi cruța
    surse: DEX '98 DEX '09

cruța

  • 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ierta scuti (vb.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95.
      surse: DLRLC
    • A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8.
      surse: DLRLC
    • Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54.
      surse: DLRLC
    • Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3.
        surse: DLRLC
      • Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: menaja attach_file 2 exemple
    exemple
    • A vegheat toată noaptea lângă bolnav, ca să-și cruțe prietenul.
      surse: DLRLC
    • Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293.
      surse: DLRLC
  • 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: economisi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225.
      surse: DLRLC
    • Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit A se codi.
    exemple
    • Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.
      surse: DLRLC

etimologie: