Definiția cu ID-ul 914617:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUȚARE s. f. Faptul de a cruța; iertare, milă, îndurare. ◊ Loc. adv. Fără cruțare = fără milă, fără îndurare, cu strășnicie, cu cruzime. Călcările pravilei erau fără cruțare pedepsite. GALACTION, O. I 212. Împăratul... pe toți i-a tăiat, fără cruțare, de le plînge lumea de milă. CREANGĂ, P. 78. În zădar lot cu ocară ne mustri fără cruțare. CONACHI, P. 281.