menajare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~gea~ / E: menaja] Tratare a cuiva sau a ceva cu grijă, cu înțelegere Si: menajament.

MENAJARE, menajări, s. f. Acțiunea de a menaja și rezultatul ei; menajament, cruțare. Credeam că merită o soartă mai dulce, o privire mai blîndă, o menajare cel puțin relativă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4.

MENAJARE s.f. Acțiunea de a (se) menaja și rezultatul ei; cruțare, îngrijire. [< menaja].

menageare sf vz menajare

menajare s. f., g.-d. art. menajării; pl. menajări

menajare s. f., g.-d. art. menajării; pl. menajări

menajare s. f., g.-d. art. menajării; pl. menajări

MENAJARE s. 1. cruțare. (~ unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Să-i spui cu ~.)

MENAJARE s. 1. cruțare. (~ unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Să-i spui cu ~.)

MENAJARE s. f. Faptul de a (s e) m e n a j a ; menajament. Cf. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Credeam că merită o soartă mai dulce, o privire mai blîndă, o menajare cel putin relativă. CONTEMP. 1949, nr. 126. 6/4. - Și: (învechit) menageáre s. f. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU. - V. menaja.

MENAGEÁRE s. f. v. menajare.