3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

creator, ~oare [At: ALEXANDRESCU, M. 35 / P: cre-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat creator, fr créateur, it creatore] 1-26 smf, a (Persoană) care creează (1, 6-14, 17-19). 27 sma (Bis) Dumnezeu. 28 smf Fondator. 29 smf Organizator. 30 smf (ls) ~ul (sau ~oarea) unui rol Actor care interpretează cu măiestrie un rol de teatru sau film. 31 smf (Îas) Actor care joacă un rol în premieră absolută. 32 smf (Îas) Actor care imprimă unui rol o interpretare originală (imitată de actorii ulteriori). 33 smf Întemeietor. 34 smf Reformator.

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S.m.art. (Bis.) Dumnezeu. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

CREATÓR1 s. m. (În concepțiile religioase) Cel care ar fi creat lumea; dumnezeu. -Pronunțat: cre-a-.

CREATÓR2, -OÁRE, creatori, -oare, adj. Care creează, produce, făurește (ceva nou sau inedit). Spirit creator.Comuniștii au sarcina să mobilizeze masele cele mai lărgi și inițiativa lor creatoare în munca de înfăptuire a electrificării țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 506. Marxism-leninismul este o știință veșnic vie și creatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Drumul rodnic și plin de succese parcurs de compozitorii sovietici ne învață că talentul puternic, forța creatoare nu se pot dezvolta decît prin legătura indisolubilă a compozitorului cu poporul său, cu lupta și năzuințele acestuia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 3 /6. Poeții noii Rusii... cred în viață, în patria lor socialistă și înțr-o tinerețe care trebuie să fie creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 196. ◊ (Substantivat) Întemeietor, fondator; autor al unei opere spirituale. Gorki este creatorul realismului socialist în literatură, a Limba și legile ei de dezvoltare pot fi înțelese numai în cazul cînd sînt studiate în legătură indisolubilă cu istoria societății, cu istoria poporului căruia îi aparține limba studiată și care este creatorul și purtătorul acestei limbi. STALIN, PROBL. LINGV. 20. Marxismul a demonstrat că poporul este adevăratul creator al istoriei, că istoria dezvoltării sociale este istoria producătorilor de bunuri materiale, istoria maselor celor ce muncesc, că acestea hotărăsc în ultima instanță destinele popoarelor și ale statelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705. – Pronunțat: cre-a-.

CREATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care creează, întemeietor, fondator. [Cf. lat. creator, fr. créateur].

CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator)

CREATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care creează; care plăsmuiește ceva. Muncă ~oare. Spirit ~. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator

CREATÓR2 ~i m. (în religia creștină) Ființă înzestrată cu puteri supranaturale care a creat lumea; Dumnezeu; demiurg; divinitate. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator

creator a. și m. 1. care crează; spirit creator, Creatorul; 2. inventator.

*creatór, -oáre (ea 2 silabe) adj. și s. (lat. creátor, -óris). Care creĭază (face din nimic): Dumnezeŭ e creatoru lumiĭ. Inventator, primu ajutor: Omer e creatoru epopeiĭ, genĭŭ creator, industrie creatoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

creatór (cre-a-) adj. m., s. m., pl. creatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. creatoáre

creatór adj. m., s. m. (sil. cre-a-), pl. creatóri; f. sg. și pl. creatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREATÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. v. întemeietor. 4. s. v. realizator. 5. s. (art.) v. Dumnezeu.

CREATOR adj., s. 1. adj. imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. făuritor, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.) 4. s. autor, realizator. (~ filmului.) 5. s. (art.) atotputernicul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu.

Creator ≠ distrugător, nimicitor


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului său destin – Salustiu, „Historia rerum in republica Romana gestarum”, 1, 1, 2.

Intrare: creator (adj.)
creator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: cre-a-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creator
  • creatorul
  • creatoru‑
  • creatoare
  • creatoarea
plural
  • creatori
  • creatorii
  • creatoare
  • creatoarele
genitiv-dativ singular
  • creator
  • creatorului
  • creatoare
  • creatoarei
plural
  • creatori
  • creatorilor
  • creatoare
  • creatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: creator (s.m.)
  • silabație: cre-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creator
  • creatorul
  • creatoru‑
plural
  • creatori
  • creatorii
genitiv-dativ singular
  • creator
  • creatorului
plural
  • creatori
  • creatorilor
vocativ singular
  • creatorule
plural
  • creatorilor
Intrare: creatorul (bis.)
  • silabație: cre-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creator
  • creatorul
  • creatoru‑
plural
  • creatori
  • creatorii
genitiv-dativ singular
  • creator
  • creatorului
plural
  • creatori
  • creatorilor
vocativ singular
  • creatorule
plural
  • creatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creator, -oare creatoare creator (2)

  • 1. (Persoană) care creează, care fundează ceva.
    exemple
    • Spirit creator.
      surse: DLRLC
    • Comuniștii au sarcina să mobilizeze masele cele mai lărgi și inițiativa lor creatoare în munca de înfăptuire a electrificării țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 506.
      surse: DLRLC
    • Marxism-leninismul este o știință veșnic vie și creatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.
      surse: DLRLC
    • Drumul rodnic și plin de succese parcurs de compozitorii sovietici ne învață că talentul puternic, forța creatoare nu se pot dezvolta decît prin legătura indisolubilă a compozitorului cu poporul său, cu lupta și năzuințele acestuia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 3 /6.
      surse: DLRLC
    • Poeții noii Rusii... cred în viață, în patria lor socialistă și într-o tinerețe care trebuie să fie creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 196.
      surse: DLRLC
    • Gorki este creatorul realismului socialist în literatură.
      surse: DLRLC
    • Limba și legile ei de dezvoltare pot fi înțelese numai în cazul cînd sînt studiate în legătură indisolubilă cu istoria societății, cu istoria poporului căruia îi aparține limba studiată și care este creatorul și purtătorul acestei limbi. STALIN, PROBL. LINGV. 20.
      surse: DLRLC
    • Marxismul a demonstrat că poporul este adevăratul creator al istoriei, că istoria dezvoltării sociale este istoria producătorilor de bunuri materiale, istoria maselor celor ce muncesc, că acestea hotărăsc în ultima instanță destinele popoarelor și ale statelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705.
      surse: DLRLC

etimologie:

creatorul (bis.) creator

etimologie: