8 definiții pentru creatorul (bis.) creator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S.m.art. (Bis.) Dumnezeu. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

creator, ~oare [At: ALEXANDRESCU, M. 35 / P: cre-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: lat creator, fr créateur, it creatore] 1-26 smf, a (Persoană) care creează (1, 6-14, 17-19). 27 sma (Bis) Dumnezeu. 28 smf Fondator. 29 smf Organizator. 30 smf (ls) ~ul (sau ~oarea) unui rol Actor care interpretează cu măiestrie un rol de teatru sau film. 31 smf (Îas) Actor care joacă un rol în premieră absolută. 32 smf (Îas) Actor care imprimă unui rol o interpretare originală (imitată de actorii ulteriori). 33 smf Întemeietor. 34 smf Reformator.

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

CREATÓR1 s. m. (În concepțiile religioase) Cel care ar fi creat lumea; dumnezeu. -Pronunțat: cre-a-.

CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator)

CREATÓR2 ~i m. (în religia creștină) Ființă înzestrată cu puteri supranaturale care a creat lumea; Dumnezeu; demiurg; divinitate. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CREATÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. v. întemeietor. 4. s. v. realizator. 5. s. (art.) v. Dumnezeu.

CREATOR adj., s. 1. adj. imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. făuritor, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.) 4. s. autor, realizator. (~ filmului.) 5. s. (art.) atotputernicul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu.

Intrare: creatorul (bis.)
  • silabație: cre-a-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creator
  • creatorul
  • creatoru‑
plural
  • creatori
  • creatorii
genitiv-dativ singular
  • creator
  • creatorului
plural
  • creatori
  • creatorilor
vocativ singular
  • creatorule
plural
  • creatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

creatorul (bis.) creator

etimologie: