CREATOR², -OARE, creatori, -oare, adj. Care creează, produce, făurește (ceva nou sau inedit). Spirit creator. ▭ Comuniștii au sarcina să mobilizeze masele cele mai lărgi și inițiativa lor creatoare în munca de înfăptuire a electrificării țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 506. Marxism-leninismul este o știință veșnic vie și creatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Drumul rodnic și plin de succese parcurs de compozitorii sovietici ne învață că talentul puternic, forța creatoare nu se pot dezvolta decît prin legătura indisolubilă a compozitorului cu poporul său, cu lupta și năzuințele acestuia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 3 /6. Poeții noii Rusii... cred în viață, în patria lor socialistă și înțr-o tinerețe care trebuie să fie creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 196. ◊ (Substantivat) Întemeietor, fondator; autor al unei opere spirituale. Gorki este creatorul realismului socialist în literatură, a Limba și legile ei de dezvoltare pot fi înțelese numai în cazul cînd sînt studiate în legătură indisolubilă cu istoria societății, cu istoria poporului căruia îi aparține limba studiată și care este creatorul și purtătorul acestei limbi. STALIN, PROBL. LINGV. 20. Marxismul a demonstrat că poporul este adevăratul creator al istoriei, că istoria dezvoltării sociale este istoria producătorilor de bunuri materiale, istoria maselor celor ce muncesc, că acestea hotărăsc în ultima instanță destinele popoarelor și ale statelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705. – Pronunțat: cre-a-.