crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

încrâncena vr [At: LET. III², 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrâncina v vz încrâncena

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectată

ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.

CRÎNCÉN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. In lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

CRÎNCENÁ vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENÁ, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncená (C. PETRESCU, Î. II 8), încrînciná (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCINÁ vb. I v. încrîncena.

CRÂNCEN² ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN¹ adv. Cu violență. /<sl. kronțina

A SE ÎNCRÂNCENÁ mă ~éz intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

A ÎNCRÂNCENÁ ~éz tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.