3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrâncina v vz încrâncena

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectată

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.

CRÎNCÉN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. In lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

CRÎNCENÁ vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENÁ, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncená (C. PETRESCU, Î. II 8), încrînciná (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCINÁ vb. I v. încrîncena.

CRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN1 adv. Cu violență. /<sl. kronțina

A SE ÎNCRÂNCENÁ mă ~éz intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

A ÎNCRÂNCENÁ ~éz tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.

arată toate definițiile

Intrare: crâncena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
Intrare: crâncen
crâncen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncen
  • crâncenul
  • crâncenu‑
  • crâncenă
  • crâncena
plural
  • crânceni
  • crâncenii
  • crâncene
  • crâncenele
genitiv-dativ singular
  • crâncen
  • crâncenului
  • crâncene
  • crâncenei
plural
  • crânceni
  • crâncenilor
  • crâncene
  • crâncenelor
vocativ singular
plural
Intrare: încrâncena
încrâncena1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
(să)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
(să)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncena2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
(să)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
(să)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncina1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
(să)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
(să)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
încrâncina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
(să)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
(să)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâncena

etimologie:

  • crâncen
    surse: DEX '09 DEX '98

crâncen

  • exemple
    • În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504.
      surse: DLRLC
    • Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.
      surse: DLRLC
    • figurat Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

încrâncena încrâncenare încrâncina (2) crâncena

  • 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena.
    exemple
    • De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crâncen
    surse: DEX '98 DEX '09