crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

!crâncená (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se crânceneáză

crâncená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crânceneáză

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кpжчeпий, rs кpyчинa] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRẤNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRÎNCÉN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. In lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, Întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel ízbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

CRÎNCENÁ vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENÁ, pers. 3 încrâncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncená (C. PETRESCU, Î. II 8), încrînciná (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

crấncen adj. m., pl. crấnceni; f. crấncenă, pl. crấncene

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene

CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.

crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).

CRÂNCEN² ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

CRÂNCEN¹ adv. Cu violență. /<sl. kronțina

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

crî́ncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.

CRÎNCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)