3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti.

COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti.

cotit2, ~ă a [At: LET. I, 230/4 / V: coțit2 / Pl: ~iți, ~e / E: coti2!] 1 (Înv) Atins cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (8), (înv) încotat2. 2 (Înv) Lovit cu cotul1 (1) Si: cotelit2 (9), (înv) încotat2. 3 (Înv) Făcut atent cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (10), (înv) încotat2. 4 (Înv) Contactat cu cotul2 (2) Cf coti.2 (8) Si: cotelit2 (11), (înv) încotat2. 5 (D. drumuri, râuri etc.) Care își schimbă direcția Si: cotigit2 (1). 6 (D. drumuri, râuri etc.) Șerpuit2. 7 (D. o direcție, un drum) Părăsit pentru altă direcție. 8 (Nob) Încovoiat2. 9 (D. oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 (D. obiecte; rar) Întors într-o altă direcție. 11 (Rar) Ocolit2. 12 (Rar) Evitat. 13 (Înv) Cotărit2 (1). 14 (Înv) Bătut2. 15 (Înv) Cotărit2 (2).

cotit1 sn [At: DA / V: coțit1 / Pl: ~uri / E: coti2] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) Încovoiere. 9-15 Cotire (9-15). 16 Cotărire (1). 17 (Îvr; pan) Batere. 18 (Îvr) Cotărire (2).

COTÍT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre drumuri, rîuri etc.) Care are cotituri, care cotește; întortocheat. Oricît de cotită i-a fost calea, tot ajunse la vreme. SADOVEANU, P. M. 193. Vin’ cu mine... Taina liniștei înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure. TOPÎRCEANU, B. 43. Aici era, ce să-ți spui! frumusețea de pe lume. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că erau niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. Și de cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit, Cînd văd tabere viind Și ciocoi înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ (Adverbial) Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24.

cotit a. 1. cu ocoluri, în zigzag: drum cotit; 2. măsurat cu cotul: butoiu cotit. ║ n. lucrarea de.a cotări și efectul ei: cotitul vaselor.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc.Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.

cotí2 [At: ANON. CAR. / V: coțí / Pzi: ~tésc / E: cot2] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).

coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.

A COTÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcție. 2) (despre ființe sau vehicule) A-și schimba direcția inițială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcție. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-și face loc. /Din cot

A SE COTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.

cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotésc, imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 să coteáscă

cotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotésc, imperf. 3 sg. coteá; conj. prez. 3 sg. și pl. coteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTÍT adj. întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)

arată toate definițiile

Intrare: cotit
cotit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotit
  • cotitul
  • cotitu‑
  • coti
  • cotita
plural
  • cotiți
  • cotiții
  • cotite
  • cotitele
genitiv-dativ singular
  • cotit
  • cotitului
  • cotite
  • cotitei
plural
  • cotiți
  • cotiților
  • cotite
  • cotitelor
vocativ singular
plural
Intrare: coti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coti
  • cotire
  • cotit
  • cotitu‑
  • cotind
  • cotindu‑
singular plural
  • cotește
  • cotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotesc
(să)
  • cotesc
  • coteam
  • cotii
  • cotisem
a II-a (tu)
  • cotești
(să)
  • cotești
  • coteai
  • cotiși
  • cotiseși
a III-a (el, ea)
  • cotește
(să)
  • cotească
  • cotea
  • coti
  • cotise
plural I (noi)
  • cotim
(să)
  • cotim
  • coteam
  • cotirăm
  • cotiserăm
  • cotisem
a II-a (voi)
  • cotiți
(să)
  • cotiți
  • coteați
  • cotirăți
  • cotiserăți
  • cotiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotesc
(să)
  • cotească
  • coteau
  • coti
  • cotiseră
Intrare: coțit
coțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotit

  • 1. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sinuos întortocheat antonime: drept (adj.) attach_file 5 exemple
    exemple
    • Oricît de cotită i-a fost calea, tot ajunse la vreme. SADOVEANU, P. M. 193.
      surse: DLRLC
    • Vin’ cu mine... Taina liniștei înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure. TOPÎRCEANU, B. 43.
      surse: DLRLC
    • Aici era, ce să-ți spui! frumusețea de pe lume. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că erau niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243.
      surse: DLRLC
    • Și de cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit, Cînd văd tabere viind Și ciocoi înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi coti
    surse: DEX '98 DEX '09

coti

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491.
      surse: DLRLC
    • reflexiv neobișnuit Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre ființe sau vehicule) A face o cotitură, a părăsi drumul drept.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cârmi întoarce attach_file 2 exemple
    exemple
    • Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58.
      surse: DLRLC
    • Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv neobișnuit A îndrepta în altă direcție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv rar A părăsi un drum și a merge în altă direcție.
      exemple
      • O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244.
        surse: DLRLC
      • Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490.
        surse: DLRLC
    • 2.3. tranzitiv A conduce pe cineva pe un drum întortocheat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213.
      surse: DLRLC
    • Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniforme în dreapta și în stînga. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
    • (și) absolut În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv reciproc A-și face semn (reciproc) cu cotul.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97.
        surse: DLRLC
      • Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cot
    surse: DEX '09 DEX '98