cotit², ~ă a [At: LET. I, 230/4 / V: coțit² / Pl: ~iți, ~e / E: coti²!] 1 (Înv) Atins cu cotul² (1) Si: cotelit² (8), (înv) încotat². 2 (Înv) Lovit cu cotul¹ (1) Si: cotelit² (9), (înv) încotat². 3 (Înv) Făcut atent cu cotul² (1) Si: cotelit² (10), (înv) încotat². 4 (Înv) Contactat cu cotul² (2) Cf coti.² (8) Si: cotelit² (11), (înv) încotat². 5 (D. drumuri, râuri etc.) Care își schimbă direcția Si: cotigit² (1). 6 (D. drumuri, râuri etc.) Șerpuit². 7 (D. o direcție, un drum) Părăsit pentru altă direcție. 8 (Nob) Încovoiat². 9 (D. oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 (D. obiecte; rar) Întors într-o altă direcție. 11 (Rar) Ocolit². 12 (Rar) Evitat. 13 (Înv) Cotărit² (1). 14 (Înv) Bătut². 15 (Înv) Cotărit² (2).