3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).

cositorit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~st~, cust~ / Pl: ~iți, ~e / E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1 (1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori.V. cositori.

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORÍT, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre vase și obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor, spoit cu cositor. Tablă cositorită.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cositorít s. n., pl. cositoríturi

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSITORÍT s. v. cositorire.

COSITORÍT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

arată toate definițiile

Intrare: cositorit (adj.)
cositorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
  • cositori
  • cositorita
plural
  • cositoriți
  • cositoriții
  • cositorite
  • cositoritele
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
  • cositorite
  • cositoritei
plural
  • cositoriți
  • cositoriților
  • cositorite
  • cositoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cositorit (s.n.)
cositorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
plural
  • cositorituri
  • cositoriturile
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
plural
  • cositorituri
  • cositoriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cositori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cositori
  • cositorire
  • cositorit
  • cositoritu‑
  • cositorind
  • cositorindu‑
singular plural
  • cositorește
  • cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cositoresc
(să)
  • cositoresc
  • cositoream
  • cositorii
  • cositorisem
a II-a (tu)
  • cositorești
(să)
  • cositorești
  • cositoreai
  • cositoriși
  • cositoriseși
a III-a (el, ea)
  • cositorește
(să)
  • cositorească
  • cositorea
  • cositori
  • cositorise
plural I (noi)
  • cositorim
(să)
  • cositorim
  • cositoream
  • cositorirăm
  • cositoriserăm
  • cositorisem
a II-a (voi)
  • cositoriți
(să)
  • cositoriți
  • cositoreați
  • cositorirăți
  • cositoriserăți
  • cositoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cositoresc
(să)
  • cositorească
  • cositoreau
  • cositori
  • cositoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositorit (adj.)

  • 1. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spoit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Tablă cositorită.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cositori
    surse: DEX '98 DEX '09

cositorit (s.n.)

etimologie:

  • vezi cositori
    surse: DEX '98 DEX '09

cositori

  • 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: spoi un exemplu
    exemple
    • A pus să-i cositorească cazanul.
      surse: DLRLC

etimologie: