opțiuni
  • info

3 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

COSITORIT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORIT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORIT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

COSITORIT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

cositorit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~st~, cust~ / Pl: ~iți, ~e / E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1 (1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).

cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).

COSITORIT, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre vase și obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor, spoit cu cositor. Tablă cositorită.

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.

costori vt vz cositori

costorit3, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 171 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf custură] 1 Aranjat cu custura. 2 Îngrijit.

costorit2, ~ă a vz cositorit2

costorit1 sn vz cositorit1

custori v vz cositori

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORI cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

A COSITORI ~esc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

costorésc, V. cositoresc.

Ortografice DOOM

cositorit s. n., pl. cositorituri

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, 3 sg. cositorește, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să cositoresc, 3 să cositorească

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească

cositori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 sg. și pl. cositorească

Sinonime

COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

COSITORIT s. v. cositorire.

COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)

COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

Intrare: cositorit (adj.)
cositorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
  • cositorită
  • cositorita
plural
  • cositoriți
  • cositoriții
  • cositorite
  • cositoritele
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
  • cositorite
  • cositoritei
plural
  • cositoriți
  • cositoriților
  • cositorite
  • cositoritelor
vocativ singular — —
plural — —
costorit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositorit (s.n.)
cositorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositorit
  • cositoritul
  • cositoritu‑
plural
  • cositorituri
  • cositoriturile
genitiv-dativ singular
  • cositorit
  • cositoritului
plural
  • cositorituri
  • cositoriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cositori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cositori
  • cositorire
  • cositorit
  • cositoritu‑
  • cositorind
  • cositorindu‑
 singular plural
  • cositorește
  • cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cositoresc
 (să)
  • cositoresc
  • cositoream
  • cositorii
  • cositorisem
a II-a (tu)
  • cositorești
 (să)
  • cositorești
  • cositoreai
  • cositoriși
  • cositoriseși
a III-a (el, ea)
  • cositorește
 (să)
  • cositorească
  • cositorea
  • cositori
  • cositorise
plural I (noi)
  • cositorim
 (să)
  • cositorim
  • cositoream
  • cositorirăm
  • cositoriserăm
  • cositorisem
a II-a (voi)
  • cositoriți
 (să)
  • cositoriți
  • cositoreați
  • cositorirăți
  • cositoriserăți
  • cositoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cositoresc
 (să)
  • cositorească
  • cositoreau
  • cositoriră
  • cositoriseră
costori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
custori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositorit, cositorităadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spoit
    • format_quote Tablă cositorită. DLRLC
etimologie:
  • vezi cositori DEX '98 DEX '09

cositorit, cositoriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cositori DEX '98 DEX '09

cositori, cositorescverb

  • 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: spoi
    • format_quote A pus să-i cositorească cazanul. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.