3 intrări
21 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cositorit1 sn [At: DA ms / V: (reg) ~st~, cust~ / Pl: ~uri / E: cositori] 1-2 Cositorire (1-2).
cositorit2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~st~, cust~ / Pl: ~iți, ~e / E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1 (1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSITORÍT1, cositorituri, s. n. Faptul de a cositori. – V. cositori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSITORÍT, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre vase și obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor, spoit cu cositor. Tablă cositorită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cositorít s. n., pl. cositoríturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COSITORÍT s. v. cositorire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSITORÍT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSITORIT s. cositorire, spoire, spoit, (înv.) spoitură. (~ unui vas de aramă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
cositorit (adj.)
- 1. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor.exemple
- Tablă cositorită.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi cositorisurse: DEX '98 DEX '09
cositorit (s.n.)
- 1. Faptul de a cositori.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cositorire spoire spoit (s.n.) spoitură
etimologie:
- vezi cositorisurse: DEX '98 DEX '09
cositori
- 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea.exemple
- A pus să-i cositorească cazanul.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '09 DEX '98