5 definiții pentru cositorit (adj.)

cositorít2, ~ă a [At: MON. OF. (1875), ap. TDRG / V: ~st~, cust~ / Pl: ~iți, ~e / E: cositori] (D. obiecte) 1 Care este spoit în interior cu cositor1 (1). 2 Care este acoperit cu cositor1 (1).

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORÍT2, -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiecte de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor1; spoit. – V. cositori.

COSITORÍT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSITORIT adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

Intrare: cositorit (adj.)
cositorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cositorit cositoritul cositori cositorita
plural cositoriți cositoriții cositorite cositoritele
genitiv-dativ singular cositorit cositoritului cositorite cositoritei
plural cositoriți cositoriților cositorite cositoritelor
vocativ singular
plural