11 definiții pentru cositori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

Intrare: cositori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cositori
  • cositorire
  • cositorit
  • cositoritu‑
  • cositorind
  • cositorindu‑
singular plural
  • cositorește
  • cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cositoresc
(să)
  • cositoresc
  • cositoream
  • cositorii
  • cositorisem
a II-a (tu)
  • cositorești
(să)
  • cositorești
  • cositoreai
  • cositoriși
  • cositoriseși
a III-a (el, ea)
  • cositorește
(să)
  • cositorească
  • cositorea
  • cositori
  • cositorise
plural I (noi)
  • cositorim
(să)
  • cositorim
  • cositoream
  • cositorirăm
  • cositoriserăm
  • cositorisem
a II-a (voi)
  • cositoriți
(să)
  • cositoriți
  • cositoreați
  • cositorirăți
  • cositoriserăți
  • cositoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cositoresc
(să)
  • cositorească
  • cositoreau
  • cositori
  • cositoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositori

  • 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: spoi un exemplu
    exemple
    • A pus să-i cositorească cazanul.
      surse: DLRLC

etimologie: