2 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. Continuarea unei discuții.Loc. adv. În continuare = a) fără întrerupere, continuu. Discuțiile se vor duce în continuare; b) mai departe, mai încolo. În continuare, raportul exprimă principiile fundamentale ale învățăturii lui P. Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 324, 7/1. – Pronunțat: -nu-a-.

continuáre (-nu-a) s. f., g.-d. art. continuắrii; pl. continuắri

continuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. continuării; pl. continuări

CONTINUÁRE s. 1. v. prelungire. 2. v. urmare. 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.)

CONTINUÁRE s.f. Urmare; prelungire. ◊ În continuare = fără întrerupere; mai departe. [< continua].

continuare f. 1. fapta de a continua; 2. durată prelungită.

CONTINUÁ, contínui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: contínuu1] – Din fr. continuer, lat. continuare.

1. În original acc. greșit: continúu. - LauraGellner

CONTINUÁ, contínuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUÁ, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

!continuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. contínui, 3 contínuă (-nu-ă), 1 pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2 sg. să contínui, 3 să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A continua ≠ a înceta, a se opri

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

continuà v. 1. a nu întrerupe un lucru început: continuă citirea; 2. a prelungi: a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.

*continuațiúne f. (lat. continuátio, -ónis). Acțiunea de a continua, urmare. Prelungire. – Și -áție, dar ob. -áre.

Intrare: continuare
continuare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular continuare continuarea
plural continuări continuările
genitiv-dativ singular continuări continuării
plural continuări continuărilor
vocativ singular
plural
Intrare: continua
continua
verb (VT110)
Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) continua continua're continuat continuând singular plural
continuă continuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) continuu, continui (să) continuu, continui continuam continuai continuasem
a II-a (tu) continui (să) continui continuai continuași continuaseși
a III-a (el, ea) continuă (să) continue continua continuă continuase
plural I (noi) continuăm (să) continuăm continuam continuarăm continuaserăm, continuasem*
a II-a (voi) continuați (să) continuați continuați continuarăți continuaserăți, continuaseți*
a III-a (ei, ele) continuă (să) continue continuau continua continuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)