căutare avansată
Din totalul de 23 sunt afișate 18 definiții pentru continua, continuare   conjugări / declinări

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

continuáre (-nu-a) s. f., g.-d. art. continuắrii; pl. continuắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁRE s. 1. v. prelungire. 2. v. urmare. 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁRE s.f. Urmare; prelungire. ◊ În continuare = fără întrerupere; mai departe. [< continua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a con­tinua și rezultatul ei; urmare, prelungire. Conti­nuarea unei discuții.Loc. adv. În continuare = a) fără întrerupere, continuu. Discuțiile se vor duce în con­tinuare; b) mai departe, mai încolo. În continuare, ra­portul exprimă principiile fundamentale ale învățăturii lui P. Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 324, 7/1. – Pronunțat: -nu-a-.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

continuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. continuării; pl. continuări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

continuare f. 1. fapta de a continua; 2. durată prelungită.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁ, contínui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: contínuu1] – Din fr. continuer, lat. continuare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: 1. În original acc. greșit: continúu. - LauraGellner

CONTINUÁ, contínuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

!continuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. contínui, 3 contínuă (-nu-ă), 1 pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2 sg. să contínui, 3 să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A continua ≠ a înceta, a se opri
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONTINUÁ, continuu, vb. I. Intranz. (În opo­ziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfă­tuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ T r a n z. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink