2 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

continuáre sf [At: DA / P: ~nu-a~ / Pl: ~uắri / E: continua] 1 Urmare. 2 Prelungire. 3 Ducere mai departe a unui lucru început Și: continuat (3). 4 (Ccr) Parte a unui lucru care urmează alteia. 5 (Îlav) În ~ Fără întrerupere Și: continuu. 6 (Îal) Mai departe.

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. ◊ Loc. adv. În continuare = fără întrerupere, continuu; mai departe, mai încolo. [Pr.: -nu-a-] – V. continua.

CONTINUÁRE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. Continuarea unei discuții.Loc. adv. În continuare = a) fără întrerupere, continuu. Discuțiile se vor duce în continuare; b) mai departe, mai încolo. În continuare, raportul exprimă principiile fundamentale ale învățăturii lui P. Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 324, 7/1. – Pronunțat: -nu-a-.

continuáre (-nu-a) s. f., g.-d. art. continuắrii; pl. continuắri

continuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. continuării; pl. continuări

CONTINUÁRE s. 1. v. prelungire. 2. v. urmare. 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.)

CONTINUÁRE s.f. Urmare; prelungire. ◊ În continuare = fără întrerupere; mai departe. [< continua].

continuare f. 1. fapta de a continua; 2. durată prelungită.

continuá [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: ~tínuu / E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Și: a urma. 2 vt A prelungi. 3 vt A duce mai departe un lucru început.

contínuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~úi, ~úe / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

CONTINUÁ, contínui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: contínuu1] – Din fr. continuer, lat. continuare.

1. În original acc. greșit: continúu. - LauraGellner

CONTINUÁ, contínuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUÁ, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

!continuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. contínui, 3 contínuă (-nu-ă), 1 pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2 sg. să contínui, 3 să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A continua ≠ a înceta, a se opri

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

Intrare: continua
Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) continua continua're continuat continuând singular plural
continuă continuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) continuu, continui (să) continuu, continui continuam continuai continuasem
a II-a (tu) continui (să) continui continuai continuași continuaseși
a III-a (el, ea) continuă (să) continue continua continuă continuase
plural I (noi) continuăm (să) continuăm continuam continuarăm continuaserăm, continuasem*
a II-a (voi) continuați (să) continuați continuați continuarăți continuaserăți, continuaseți*
a III-a (ei, ele) continuă (să) continue continuau continua continuaseră
Intrare: continuare
continuare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular continuare continuarea
plural continuări continuările
genitiv-dativ singular continuări continuării
plural continuări continuărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)