2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

construire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: construi] 1 Formare a unui întreg prin asamblarea părților sale componente după un plan prestabilit. 2 Clădire. 3 (Fig) Alcătuire.

CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei. – V. construi.

CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi și rezultatul ei; clădire. – V. construi.

CONSTRUÍRE, construiri, s. f. Acțiunea de a construi; construcție. Construirea uzinei electrice. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Pentru asigurarea succesului deplin al operei de construire a socialismului în țara noastră, este necesaiă folosirea experienței istorice a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. REZ. HOT. I 49. În Uniunea Sovietică și țările de democrație populară, știința și arta sînt puse în slujba construirii unei vieți din ce în ce mai fericite pentru cei ce muncesc. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 14.

construíre s. f., g.-d. art. construírii; pl. construíri

construíre s. f., g.-d. art. construírii; pl. construíri

CONSTRUÍRE s. clădire, construcție, durare, înălțare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.)

CONSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a construi; construcție. [Pron. -stru-i-. / < construi].

construí [At: CONSTINESCU / Pzi: ~ésc / E: fr construire, lat construire] 1 vt A forma un întreg asamblând părțile lui componente după un plan prestabilit. 2 vt A realiza o construcție de proporții, care necesită lucrări numeroase și complexe. 3 vt A desena o figură geometrică. 4 vt (Lin) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic unnărit. 5 vr (D. părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale.

CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A realiza, pe baza unui proiect, printr-un ansamblu de operații de prelucrare și asamblare, un sistem tehnic complex. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (Despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (clădire, mașină etc.), legînd în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente, după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase și variate. Zidarii construiesc o casă. ◊ (Referitor la perioada de trecere de Ia capitalism la socialism și de la socialism la comunism) Oamenii muncii din Republica Populară Romînă construiesc cu succes bazele economice ale socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 668. Poporul sovietic, condus de Partidul comunist, construiește cu succes comunismul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Refl. pas. În numeroase centre industriale s-au construit și se construiesc blocuri cu locuințe moderne, confortabile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2689. 2. A desena o figură geometrică. Elevul construiește un triunghi pe tablă. 3. A așeza cuvintele în frază astfel, încît să corespundă cerințelor gramaticale sau efectului stilistic urmărit. Construiește fraze corecte. Construiește fraze pline de vigoare.Refl. (Despre părți de vorbire) A se întrebuința în anumite construcții gramaticale; a cere să fie urmate de anumite forme flexionare sau de anumite instrumente gramaticale. Prepoziția «înaintea» se construiește cu genitivul.

construí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiésc, imperf. 3 sg. construiá; conj. prez. 3 să construiáscă

construí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiésc, imperf. 3 sg. construiá; conj. prez. 3 sg. și pl. construiáscă

CONSTRUÍ vb. 1. a clădi, a dura, a face, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (~ o nouă școală.) 2. v. alcătui.

A construi ≠ a dărâma, a demola, a distruge, a ruina

CONSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcătui, a clădi. 2. A desena, a trasa o figură geometrică. 3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținând cont de efectul stilistic urmărit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].

CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere)

A CONSTRUÍ ~iésc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a zidi; a clădi; a ridica; a înălța; a dura; a edifica. 2) (mașini) A face după un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A înfăptui printr-un efort creator. ~ o viață nouă. 5) (enunțuri, fraze, propoziții) A forma selectând și așezând cuvintele în conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere

arată toate definițiile

Intrare: construi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • construi
  • construire
  • construit
  • construitu‑
  • construind
  • construindu‑
singular plural
  • construiește
  • construiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • construiesc
(să)
  • construiesc
  • construiam
  • construii
  • construisem
a II-a (tu)
  • construiești
(să)
  • construiești
  • construiai
  • construiși
  • construiseși
a III-a (el, ea)
  • construiește
(să)
  • construiască
  • construia
  • construi
  • construise
plural I (noi)
  • construim
(să)
  • construim
  • construiam
  • construirăm
  • construiserăm
  • construisem
a II-a (voi)
  • construiți
(să)
  • construiți
  • construiați
  • construirăți
  • construiserăți
  • construiseți
a III-a (ei, ele)
  • construiesc
(să)
  • construiască
  • construiau
  • construi
  • construiseră
Intrare: construire
construire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • construire
  • construirea
plural
  • construiri
  • construirile
genitiv-dativ singular
  • construiri
  • construirii
plural
  • construiri
  • construirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)