edificare sf [At: CALENDAR (1854), XXIII/8 / Pl: ~cări / E: edifica] 1 Construire, ridicare (a unor clădiri monumentale) Si: (înv) edificație (1). 2 Lămurire. 3 (Înv; fig) Creație. 4 (Înv; fig) Organizare. 5 (Înv; fig) Insuflare a unui sentiment de pietate, prin exemple și prin cuvinte Si: (înv) edificație (5).

EDIFICARE s. f. Acțiunea de a (se) edifica. 1. Construire, zidire, clădire. ◊ Fig. Știința gramaticală îndatora pe romînii învățați... a lucra la edificarea codului viitor a gramaticii romîne. RUSSO, S. 60. 2. Informare, lămurire. M-am hotărît s-o scriu eu pentru edificarea istoricilor noștri. ANGHEL, PR. 178.

EDIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) edifica și rezultatul ei; construire, zidire. ♦ Lămurire. [< edifica].

*edificațiúne f. (lat. aedificátio, -ónis). Acțiunea de a edifica. Fig. Înălțare a sufletuluĭ pin exemplu orĭ vorbă. Instruire, informare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

edificare s. f., g.-d. art. edificării; pl. edificări

edificare s. f., g.-d. art. edificării; pl. edificări

edificare s. f., g.-d. art. edificării; pl. edificări

EDIFICARE s. v. lămurire.

EDIFICARE s. v. clădire, construcție, construire, durare, înălțare, ridicare, zidire.

EDIFICARE s. clarificare, dumerire, lămurire. (~ lui într-o problemă.)

edificare s. v. CLĂDIRE. CONSTRUCȚIE. CONSTRUIRE. DURARE. ÎNĂLȚARE. RIDICARE. ZIDIRE.