2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conrupere sf vz corupere

CONRUPE vb. III v. corupe.

CORUMPE vb. III v. corupe.

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORUPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. – V. corupe.

CORUPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. – V. corupe.

corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 7 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.

corupere sf [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2 (Înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt1 (2). 3 (Înv) Pierdere a destinației inițiale Si: corupt1 (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrității morale Si: corupt1 (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: corupt1 (5), cumpărare, cumpărat1, mituire, mituit1, (pfm) șperțuire, șperțuit1.

CORUPE, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt.Var.: (înv.) corumpe, (rar) conrupe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORUPE, corup, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corumpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrupe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

CORUPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a corupe. V. seducere, mituire, corupție.

CORUPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corup, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORUPERE s.f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. [< corupe].

CORUPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

A SE CORUPE mă corup intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea inițială. /<lat. corrumpere

A CORUPE corup tranz. 1) A modifica în rău; a deforma; a perverti. ~ datinile. 2) A face să se corupă. /<lat. corrumpere

corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig. a deprava, a perverti: a corupe datinile; 3. a îndupleca pe cineva prin daruri să facă ceva în contra datoriei sau conștiinței sale: a corupe martorii.

*corúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. con-rúmpere, d. con-, împreună, și rúmpere, a rupe. V. e- și i-rup). Stric, alterez: căldura corupe laptele, miazmele corup aeru. Fig. Depravez: a corupe obiceĭurile. Mituĭesc: a corupe un judecător. V. refl. Mă stric, mă depravez. Evoluez: cuvintele se corup. – Fals conrup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, 3 sg. corupe, perf. s. 1 sg. corupsei, 1 pl. corupserăm, m.m.c.p. 1 pl. corupseserăm; conj. prez. 1 sg. să corup, 3 să coru; ger. corupând; part. corupt

corupere s. f., g.-d. art. coruperii; pl. coruperi

corupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup, perf. s. 3 sg. corupse; part. corupt

corupere s. f., g.-d. art. coruperii; pl. coruperi

corupe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corup; part. corupt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORUPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. v. seducere. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)

CORUPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral) 2. a perverti, a seduce. (A ~ o fată.) 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

CORUPERE s. 1. decădere, depravare, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupție, pervertire, seducere, seducție. (~ unei minore.) 3. deformare, stricare. (~ unei limbi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corupe (corup, corupt), vb.1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe.Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Corruptio optimi pessima (lat. „Coruperea lucrurilor celor mai bune este lucrul cel mai rău”) – O frumoasă axiomă latină pe care antichitatea ne-a lăsat-o moștenire, împreună cu atîtea altele. Unii s-au referit la acest adevăr, vorbind de religie, atunci cînd devenise intolerantă. Alții au invocat-o, vorbind de poezia deturnată de la scopurile ei înalte. Astăzi această înțeleaptă cugetare ar putea fi adresată acelora care pun o descoperire atît de minunată ca energia atomică în slujba unor scopuri războinice sau uimitoarele rachete cosmice în serviciul spionajului. Toate aceste invenții ale geniului uman sînt într-adevăr realizări optime, tot ce poate fi mai bun, iar coruperea, vicierea lor este „pessima”, tot ce poate fi mai rău.

Intrare: corupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corupe
  • corupere
  • corupt
  • coruptu‑
  • corupând
  • corupându‑
singular plural
  • corupe
  • corupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corup
(să)
  • corup
  • corupeam
  • corupsei
  • corupsesem
a II-a (tu)
  • corupi
(să)
  • corupi
  • corupeai
  • corupseși
  • corupseseși
a III-a (el, ea)
  • corupe
(să)
  • coru
  • corupea
  • corupse
  • corupsese
plural I (noi)
  • corupem
(să)
  • corupem
  • corupeam
  • corupserăm
  • corupseserăm
  • corupsesem
a II-a (voi)
  • corupeți
(să)
  • corupeți
  • corupeați
  • corupserăți
  • corupseserăți
  • corupseseți
a III-a (ei, ele)
  • corup
(să)
  • coru
  • corupeau
  • corupseră
  • corupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corumpe
  • corumpere
  • corumpt
  • corumt
  • corumptu‑
  • corumtu‑
  • corumpând
  • corumpându‑
singular plural
  • corumpe
  • corumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corump
(să)
  • corump
  • corumpeam
  • corumpsei
  • corumsei
  • corumpsesem
  • corumsesem
a II-a (tu)
  • corumpi
(să)
  • corumpi
  • corumpeai
  • corumpseși
  • corumseși
  • corumpseseși
  • corumseseși
a III-a (el, ea)
  • corumpe
(să)
  • corumpă
  • corumpea
  • corumpse
  • corumse
  • corumpsese
  • corumsese
plural I (noi)
  • corumpem
(să)
  • corumpem
  • corumpeam
  • corumpserăm
  • corumserăm
  • corumpseserăm
  • corumpsesem
  • corumseserăm
  • corumsesem
a II-a (voi)
  • corumpeți
(să)
  • corumpeți
  • corumpeați
  • corumpserăți
  • corumserăți
  • corumpseserăți
  • corumpseseți
  • corumseserăți
  • corumseseți
a III-a (ei, ele)
  • corump
(să)
  • corumpă
  • corumpeau
  • corumpseră
  • corumseră
  • corumpseseră
  • corumseseră
verb (VT657)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conrupe
  • conrupere
  • conrupt
  • conruptu‑
  • conrupând
  • conrupându‑
singular plural
  • conrupe
  • conrupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conrup
(să)
  • conrup
  • conrupeam
  • conrupsei
  • conrupsesem
a II-a (tu)
  • conrupi
(să)
  • conrupi
  • conrupeai
  • conrupseși
  • conrupseseși
a III-a (el, ea)
  • conrupe
(să)
  • conru
  • conrupea
  • conrupse
  • conrupsese
plural I (noi)
  • conrupem
(să)
  • conrupem
  • conrupeam
  • conrupserăm
  • conrupseserăm
  • conrupsesem
a II-a (voi)
  • conrupeți
(să)
  • conrupeți
  • conrupeați
  • conrupserăți
  • conrupseserăți
  • conrupseseți
a III-a (ei, ele)
  • conrup
(să)
  • conru
  • conrupeau
  • conrupseră
  • conrupseseră
Intrare: corupere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corupere
  • coruperea
plural
  • coruperi
  • coruperile
genitiv-dativ singular
  • coruperi
  • coruperii
plural
  • coruperi
  • coruperilor
vocativ singular
plural
conrupere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrupere
  • conruperea
plural
  • conruperi
  • conruperile
genitiv-dativ singular
  • conruperi
  • conruperii
plural
  • conruperi
  • conruperilor
vocativ singular
plural
conrumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conrumpere
  • conrumperea
plural
  • conrumperi
  • conrumperile
genitiv-dativ singular
  • conrumperi
  • conrumperii
plural
  • conrumperi
  • conrumperilor
vocativ singular
plural
corumpere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corumpere
  • corumperea
plural
  • corumperi
  • corumperile
genitiv-dativ singular
  • corumperi
  • corumperii
plural
  • corumperi
  • corumperilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corupe, corupverb

  • 1. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. DLRLC
  • 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. DLRLC
    • format_quote Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. DLRLC
etimologie:

corupere, coruperisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi corupe DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.