conrúpere sf vz corupere

corúpe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~úmpe / Pzi: corúp / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 1 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III v. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III V. corupe.

CORÚMPE vb. III v. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

corúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp, perf. s. 3 sg. corúpse; part. corúpt

corúpe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corúp; part. corúpt

CORÚPE vb. 1. a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.) 2. v. seduce. 3. a (se) deforma, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influența...)

CONRÚPE vb. III. v. corupe.

CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

corúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).

A SE CORÚPE mă corúp intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea inițială. /<lat. corrumpere

A CORÚPE corúp tranz. 1) A modifica în rău; a deforma; a perverti. ~ datinile. 2) A face să se corupă. /<lat. corrumpere