conrupere sf vz corupere

conrumpere sf vz corupere

conrupe v vz corupe

corúmpe vt vz corupe

corumpere sf vz corupere

corupe [At: C. NEGRUZZI, I 337 / V: conr~, ~umpe / Pzi: corup / E: lat corrupere, fr corrompre] 1-2 vtr (Înv; d. alimente) A (se) altera. 3 vr (Înv) A-și pierde caracterul originar. 4 vr (Înv) A-și pierde destinația inițială. 5 vr (D. oameni) A-și pierde integritatea morală. 6 vt A face pe cineva să-și piardă integritatea morală Si: a perverti. 7 vt A determina pe cineva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: a cumpăra, a mitui, (pfm) a șperțui.

corupere sf [At: IORGA, L. II, 289 / V: conr~, ~ump~ / Pl: ~ri / E: corupe] 1 (Înv; d. alimente) Alterare. 2 (Înv) Pierdere a caracterului originar Si: corupt¹ (2). 3 (Înv) Pierdere a destinației inițiale Si: corupt¹ (3). 4 (D. oameni) Pierdere a integrității morale Si: corupt¹ (4). 5 Determinare a cuiva, prin daruri, să îndeplinească o acțiune contrară datoriei sale și adecvată intereselor corupătorului Si: corupt¹ (5), cumpărare, cumpărat¹, mituire, mituit¹, (pfm) șperțuire, șperțuit¹.

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CORÚPE, corúp, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf. s. corupsei, part. corupt. – Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] – Din lat. corrumpere (după rupe).

CONRÚPE vb. III V. corupe.

CORÚPE, corúp, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei. V. deprava, mitui, seduce. Literatura decadentă corupe pe cititor. Negustorul a încercat să-l corupă pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei, fenomene sociale, sentimente etc.) A face să-și piardă integritatea, paritatea, distincția; a deforma, a strica. Noi nu învinovățim pe cetățeni, ei nu pot fi loviți întru nimic; crima e a celor ce corup, ce vițiază atmosfera curată a unei conștiințe. DEMETRESCU, O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadința în care căzuserăm în privința limbei sub domniile străine. În corupția generală se corupsese și ea! NEGRUZZI, S. I 337. – Forme gramaticale: perf. s. corupsei, part. corupt. – Variante: (învechit) corúmpe (GHICA, S. 442, ALEXANDRESCU, M. 162), (rar) conrúpe (C. PETRESCU, C. V. 89, HOGAȘ, H. 71) vb. III.

CORÚPERE, coruperi, s. f. Acțiunea de a corupe. V. seducere, mituire, corupție.

CONRÚPE vb. III. v. corupe.

CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe].

CORÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) corupe și rezultatul ei. [< corupe].

CORÚPE vb. tr., refl. 1. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie. 2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura. (< lat. corrumpere)

A SE CORÚPE mă corúp intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a se declasa; a degenera; a degrada; a se vicia; a se perverti; a decădea. 2) (despre idei, sentimente, fenomene sociale etc.) A pierde integritatea sau puritatea inițială. /<lat. corrumpere