2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

concúrs sn [At: GHICA, A. 625 / V: (înv) -rșum / Pl: ~uri / E: fr concours, lat concursus] 1-2 Întrecere (sportivă) care se termină (întotdeauna) cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 3-4 Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 5 Contribuție. 6 (Îe) A-și da ~ul (cuiva sau la ceva) A colabora cu cineva sau la ceva. 7 (Îs) ~ de împrejurări Conjunctură (1). 8 (Jur; înv) Încuviințare. 9 (Jur; Trs; înv) Cererea mai multor creditori de a împărți prin judecată averea unui datornic. 10 (îs) ~ de creditori Situație în care averea unui datornic este insuficientă pentm plătirea tuturor creditorilor. 11 (Trs; gms; iuz) Faliment.

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) finalizată cu întocmirea unui clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

CONCÚRS, concursuri, s. n. 1. Întrecere, competiție în sporturile individuale, organizată pentru a evidenția pe cei mai buni dintre participanți. Concurs de natație. ♦ Examen pentru dobîndirea unui post, a unei burse etc., la care se prezintă mai mulți candidați. A reușit primul la concurs.Profesorii șefi de catedră și profesorii sînt aleși prin concurs dintre persoanele care posedă titlul științific de doctor în științe sau gradul de profesor în învățămîntul superior. COL. HOT. DISP. 1189. 2. Ajutor, sprijin, contribuție, colaborare. Industria noastră se dezvoltă cu concursul tehnicii sovietice.Generalul Bem... a voit să-și asigure neutralitatea sau chiar concursul armatei otomane. GHICA, A. 625. ◊ Expr. A da concurs (cuiva) = a ajuta (pe cineva). Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întîlnesc într-un anumit moment; conjunctură.

concúrs s. n., pl. concúrsuri

concúrs s. n., pl. concúrsuri

CONCÚRS s. 1. competiție, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuție, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)

CONCÚRS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere.

CONCÚRS s.n. 1. Întrecere; competiție sportivă. 2. Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ◊ A-și da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

CONCÚRS s. n. 1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiție sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. ♦ a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus)

CONCÚRS ~uri n. 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizații) care urmăresc același avantaj sau același rezultat; întrecere; concurență; competiție. 2) Examen prin care mai mulți candidați concurează pentru un număr limitat de locuri sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3) Reuniune constând în lupta pentru întâietate în una sau mai multe probe sportive; întrecere sportivă; competiție. 4) rar Susținere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de împrejurări ansamblu de împrejurări care influențează la un moment dat o serie de lucruri; coincidență de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

concurs n. 1. acțiunea de a coopera: ofer concursul meu; 2. lupta concurenților pentru un premiu, pentru un post; 3. fig. întâlnire: concurs de împrejurări neprevăzute.

*concúrs n., pl. urĭ (lat. con-cursus). Întrecere între artiștĭ, savanțĭ, atlețĭ ș. a.: a scoate un loc la concurs, concurs ipic [!]. Fig. Afluență, grămădire: concurs imens de lume, concurs de împrejurărĭ.

CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).

CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).

concúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concúrg, ger. concurgấnd

concúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrg

CONCÚRGE vb. v. candida, concura.

CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].

CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)

Intrare: concurge
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concurge concurgere concurs concurgând singular plural
concurge concurgeți, concurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concurg (să) concurg concurgeam concursei concursesem
a II-a (tu) concurgi (să) concurgi concurgeai concurseși concurseseși
a III-a (el, ea) concurge (să) concurgă concurgea concurse concursese
plural I (noi) concurgem (să) concurgem concurgeam concurserăm concurseserăm, concursesem*
a II-a (voi) concurgeți (să) concurgeți concurgeați concurserăți concurseserăți, concurseseți*
a III-a (ei, ele) concurg (să) concurgă concurgeau concurseră concurseseră
Intrare: concurs
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concurs concursul
plural concursuri concursurile
genitiv-dativ singular concurs concursului
plural concursuri concursurilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)