opțiuni
  • info

10 definiții pentru colaborare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLABORARE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.

COLABORARE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.

colaborare sf [At: C. PETRESCU, C. V. 145 / Pl: ~rări / E: colabora] 1 Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. care se efectuează în comun Si: colaborație (1). 2 Publicarea lucrărilor într-un periodic sau într-o culegere Si: colaborare (2). 3 (Îlav) În ~ (cu cineva) Participând activ la o muncă în comun. 4 (Îal) Împreună cu cineva.

COLABORARE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. 1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...)= participînd activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. ◊ (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.

COLABORARE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora].

COLABORARE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

colaborare s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLABORARE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

COLABORARE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

Intrare: colaborare
colaborare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaborare
  • colaborarea
plural
  • colaborări
  • colaborările
genitiv-dativ singular
  • colaborări
  • colaborării
plural
  • colaborări
  • colaborărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colaborare, colaborărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conlucrare cooperare cooperație
    • 1.1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. DLRLC
      • format_quote Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. DLRLC
      • format_quote Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. DLRLC
      • format_quote Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. DLRLC
    • 1.2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. DLRLC
      • format_quote concretizat Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145. DLRLC
  • 2. Formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. MDN '00
etimologie:
  • vezi colabora DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.