9 definiții pentru colaborare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colaborare sf [At: C. PETRESCU, C. V. 145 / Pl: ~rări / E: colabora] 1 Participare, alături de alte persoane, la realizarea unei acțiuni, a unei opere, a unei afaceri etc. care se efectuează în comun Si: colaborație (1). 2 Publicarea lucrărilor într-un periodic sau într-o culegere Si: colaborare (2). 3 (Îlav) În ~ (cu cineva) Participând activ la o muncă în comun. 4 (Îal) Împreună cu cineva.

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...). – V. colabora.

COLABORÁRE, colaborări, s. f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. 1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun. Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15. Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602. ◊ Loc. adv. În colaborare (cu...)= participînd activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun. În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. 2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere. ◊ (Concretizat) Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.

COLABORÁRE s.f. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei. [< colabora].

COLABORÁRE s. f. 1. acțiunea de a colabora; cooperare. 2. formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun. (< colabora)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborắrii; pl. colaborắri

colaboráre s. f., g.-d. art. colaborării; pl. colaborări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLABORÁRE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

COLABORARE s. conlucrare, cooperare, cooperație. (O perfectă ~ între părți.)

Intrare: colaborare
colaborare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colaborare
  • colaborarea
plural
  • colaborări
  • colaborările
genitiv-dativ singular
  • colaborări
  • colaborării
plural
  • colaborări
  • colaborărilor
vocativ singular
plural

colaborare

  • 1. Acțiunea de a colabora și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conlucrare cooperare cooperație
    • 1.1. Participare activă la munca unui colectiv printr-o contribuție efectivă; muncă în comun.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ceea ce caracterizează relațiile în interiorul pieței lagărului democratic este colaborarea economică și ajutorul reciproc. GHEORGHIU-DEJ, XIX 15.
        surse: DLRLC
      • Marile succese obținute de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului, sub conducerea partidului și cu ajutorul Uniunii Sovietice, au creat condiții noi, mulțumită cărora s-a înfăptuit o strînsă colaborare frățească între oamenii muncii romîni și ai diferitelor minorități naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52.
        surse: DLRLC
      • Ajutorul reciproc și colaborarea frățească stau la baza relațiilor dintre popoarele lagărului democrat unit și puternic. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2602.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adverbială În colaborare (cu...) = participând activ, printr-o contribuție efectivă, la o muncă în comun; împreună (cu...).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • În colaborare cu școala, părinții sînt datori să urmărească învățătura și odihna copiilor, să-i ajute în organizarea timpului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Publicarea unei lucrări într-un periodic sau într-o culegere.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • concretizat Revista nu plătea colaborarea. PETRESCU, C. V. 145.
        surse: DLRLC
  • 2. Formă de relații care se stabilesc între state sau grupări economice, politice, culturale etc. în interes comun.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi colabora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN