29 de definiții pentru emisie / emisiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMISIE s. f. v. emisiune.

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. (În forma emisie) Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. (În forma emisie) Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-.Var.: emisie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis.

emisiune sf [At: IORGOVICI, O. 52/18 / P: ~si-u~ / V: emisie (Pl: ~sii) / S și: (înv) ~ssi~ / Pl: ~ni / E: fr émission, it emissione, lat emissio, -onis] 1 Producere de către un corp sau un dispozitiv a unor radiații, unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 2 Undele sau radiațiile produse de către un corp sau un dispozitiv și propagate în mediul înconjurător Si: degajare, emanație. 3 (Îs) Putere de emisie Putere emisivă (2). 4 (Îla) De ~ Emițător (1). 5 Articulare a unor sunete sau cuvinte. 6 (Teh) Evacuare în atmosferă a aburului din motoarele termice, după efectuarea lucrului mecanic. 7 Producerea unui semnal în telecomunicații. 8 Punere în circulație (de către stat, bănci naționale sau instituții financiare etc.) a hârtiilor de valoare, a bancnotelor, a acțiunilor etc. 9 Hârtii de valoare, bancnote, acțiuni etc. puse în circulație de către stat, de bănci naționale sau instituții financiare etc. 10 Punere în circulație de către stat sau de către instituții autorizate a timbrelor, a mărcilor poștale etc. 11 Timbre, mărci poștale etc. puse în circulație de către stat sau de către instituții autorizate. 12 (Med) Eliminare sub presiune a unor lichide biologice. 13 Promulgare. 14 Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. 15 (Îe; îf emisie) A fi în ~sie (sau rar, pe ~sie ori, fam, a sta pe ~sie) A se afla în timpul transmisiei radiofonice sau de televiziune. 16 Enunțare. 17 (Blg) Formare de prelungiri ale citoplasmei care au un rol dinamic.

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere în circulație de către stat sau de către o instituție, o societate autorizată etc. a hârtiilor de valoare, a bancnotelor, a acțiunilor etc.; emitere. ♦ Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. 2. Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. [Pr.: -si-u-.Var.: emisie s. f.] – Din fr. émission, lat. emissio, -onis.

EMISIUNE, emisiuni, s. f. 1. Punere în circulație de către stat a hîrtiilor de valoare, a bancnotelor etc. 2. Producere de către un corp a unor gaze sau a unor radiații care se pot propaga în mediul înconjurător. ♦ Evacuarea în atmosferă a unui mediu gazos (mai ales la motoarele termice). ♦ Producerea unui semnal în telecomunicații. 3. Program transmis prin radio într-o ordine dinainte stabilită. Emisiune pentru copii.Emisiunile pentru străinătate duc pînă la celălalt capăt al lumii știrile despre succesele muncii noastre pașnice, despre lupta popoarelor pentru pace, independență națională și bunăstare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/3. – Pronunțat: -si-u-. - Variantă: emisie s. f.

EMISIUNE s.f. 1. Faptul de a emite, de a pune în circulație; producerea de către un organ, de către un corp, de către un dispozitiv etc. a unui sunet, a unei radiații etc. ♦ Evacuarea aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. Punere în circulație a banilor, a hîrtiilor de valoare de către un stat, de către o bancă etc. ♦ Marcă poștală sau serie de mai multe mărci pusă oficial în circulație. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. [Pron. -si-u-, var. emisie s.f. / cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio].

EMISIUNE s. f. 1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc. ◊ evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic. 2. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc. ◊ marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație. 3. program transmis prin radio sau televiziune. (< fr. émission, lat. emissio)

emisie-recepție s. f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)

emisiune-anche s. f. Emisiune în care se efectuează o anchetă ◊ „«Vă cunoașteți copilul?» (emisiune-anchetă)” Sc. 2 II 67 p. 2. ◊ „Publicul francez a urmărit cu stupefacție pe ecranele televizoarelor câteva emisiuni-anchetă în care toxicomanii erau filmați în plină criză.” Sc. 22 I 72 p. 6 (din emisiune + anchetă)

emisiune-concurs s. f. Emisiune în care are loc un concurs ◊ „Sunt la modă emisiunile-concurs. Pentru că suscită atenția, antrenează concurenți, ascultători, spectatori; pentru că, în general vorbind, orice dispută pasionează.” I.B. 1 II 67 p. 2. ◊ Emisiune-concurs pentru tineri interpreți de muzică populară.” Pr.R.TV 13 IV 74 p. 13; v. și 26 I 67 p. 8 (din emisiune + concurs)

emisiune-lecție s. f. Lecție transmisă prin radio sau televiziune ◊ Emisiuni-lecție pentru lucrătorii din agricultură.” Sc. 14 I 71 p. 5. ◊ „Vor fi difuzate astfel [la radio] emisiuni-lecție la: filozofie și socialism științific, literatură română și biologie.” Pr.R.TV 28 III3 IV 71 p. 6 (din emisiune + lecție)

emisiune-mamut s. f. Emisiune de foarte mari proporții ◊ „Ne gândim în primul rând la emisiunile-mamut («Teleenciclopedia», «Postmeridian», «Promenadă duminicală») unde titlul general, cu vagi și lapidare subtitluri, ne face imposibilă desprinderea secvenței preferate.” Fl. 1 VII 72 p. 18 (din emisiune + mamut)

emisiune-portret s. f. Emisiune TV în care se prezintă portretul unei personalități ◊ „[...] figura savantului român [Gh. Țițeica] ni s-a înfățișat în adânca ei complexitate [...] duminică, 5 februarie, când [...] televiziunea a difuzat [...] o convingătoare emisiune-portret [...]” R.lit. 9 II 84 p. 17 (din emisiune + portret)

EMISIUNE ~i f. 1) v. A EMITE. 2) Producere a unei radiații (electromagnetice, acustice etc.) în mediul înconjurător. 3) Program transmis prin radio sau prin televiziune. 4) Punere în circulație (de către stat sau de către o bancă etc.) a banilor, a hârtiilor de valoare, sau a unor serii de mărci poștale. [G.-D. emisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. émission, lat. emissio, ~onis

emisiune f. 1. acțiunea de a emite: emisiune de sunete, de bilete de bancă; 2. rezultatul acestei acțiuni.

*emisiúne f. (lat. e-missĭo, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a emite, de a pune în circulație: emisiune de bilete de bancă. Exprimare, arătare: emisiunea uneĭ dorințe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emisie (transmisie radio, TV) (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. emisiei; pl. emisii, art. emisiile (desp. -si-i-) (a fi/intra în emisie)

*emisie (emitere) (-si-e-) s. f., g.-d. art. emisiei, pl. emisii, art. emisiile (-si-i-)

emisiune (program radio, TV; punere în circulație de instrumente de valoare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. emisiunii; pl. emisiuni

emisiune (program radio, TV) (-si-u-) s. f., g.-d. art. emisiunii; pl. emisiuni

emisiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. emisiunii; pl. emisiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMISIUNE s. 1. v. emitere. 2. v. emanație. 3. transmisiune. (~ radiofonică.) 4. (FIZ.) emisiune autoelectronică = emisiune la rece, emisiune prin efect de câmp; emisiune fotoelectronică v. fotoemisiune; emisiune la rece v. emisiune autoelectronică; emisiune prin efect de câmp v. emisiune autoelectronică; emisiune radio v. radioemisiune; emisiune termoelectronică v. termoemisiune.

EMISIUNE s. 1. emitere. (~ unor hîrtii de valoare.) 2. degajare, emanare, emanație, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 3. transmisiune. (~ radiofonică.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

emisie vocală v. bel-canto; canto; voce.

EMISIUNE s. f. (cf. fr. émission, it. emissione, lat. emissio): producere, emitere. ◊ ~ de sunete: emitere de către organul vorbirii a sunetelor articulate cu care se formează cuvintele. ◊ ~ consonantică: emitere de consoane de către organul vorbirii. ◊ ~ vocalică: emitere de vocale de către organul vorbirii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EMISÍE (< fr., lat.) s. f. 1. (FIZ.) Producere a unei radiații ondulatorii (ex. lumină, sunet) sau corpusculare (ex. electroni, protoni), urmată de propagarea acestora în mediul înconjurător. ◊ E. radio = radioemisie. (ELT.) E. electronică = e. de electroni apărută la suprafața unui corp, sub acțiunea unor câmpuri electrice exterioare puternice (e. autoelectronică), prin bombardarea suprafeței respective cu electroni, ioni, atomi neutri (e. secundară) sau datorită temperaturii ridicate a acesteia (e. termoelectrică). E. fotoelectronică sau fotoemisie = efect fotoelectric extern. E. stimulată = e. unui electron în urma tranziției unui atom din starea energetică superioară într-una inferioară, datorită interacției rezonante a atomului cu un foton incident. 2. Fază din ciclul mașinilor cu aburi, în care aburul, după ce a efectuat lucrul mecanic, este evacuat în atmosferă sau într-un condensator.

Intrare: emisie / emisiune
  • silabație: -si-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisie
  • emisia
plural
  • emisii
  • emisiile
genitiv-dativ singular
  • emisii
  • emisiei
plural
  • emisii
  • emisiilor
vocativ singular
plural
  • silabație: -si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisiune
  • emisiunea
plural
  • emisiuni
  • emisiunile
genitiv-dativ singular
  • emisiuni
  • emisiunii
plural
  • emisiuni
  • emisiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emisie, emisii / emisiune, emisiunisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a emite, DN
    • 1.1. Creare și punere în circulație a semnelor bănești de către banca centrală a unui stat. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: emitere
      • 1.1.1. Punere în circulație a unei noi serii de mărci poștale sau retipărirea la o anumită dată a unei serii mai vechi. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Producere, de către un corp sau un dispozitiv, a unor gaze, a unor unde etc. care se pot propaga în mediul înconjurător. DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într-o ordine dinainte stabilită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Emisiune pentru copii. DLRLC
    • format_quote Emisiunile pentru străinătate duc pînă la celălalt capăt al lumii știrile despre succesele muncii noastre pașnice, despre lupta popoarelor pentru pace, independență națională și bunăstare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/3. DLRLC
  • comentariu Pentru sensurile (1.1.) și (2.) se folosește forma emisie. DEX '09 DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.