3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciuruít4, ~ă a [At: DA / V: ~răít4, ciorăít4 / Pl: ~íți, ~e / E: ciurui2] (Îvr) Care a curs susurând.

ciuruít1 sn [At: H III, 49 / V: ~răít1, ciorăít1, cioroít1 / Pl: ~uri / E: ciurui1] 1-6 Ciuruire1 (1-6).

ciuruít2 sn [At: Lm / V: ~răít2, ciorăít2, cioroít2 / Pl: ~uri / E: ciurui2] Susur.

ciuruít3, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF / V: ~răít3, ciorăít3 / Pl: ~íți, ~e / E: ciurui] 1 Trecut prin ciur (1). 2 Plin de răni (provocate de gloanțe, de înțepături etc.). 3 Ciupit de vărsat. 4-5 Găurit (peste tot). 6 (Înv; îs) Foaia ~ă a nasului Osul etmoidal. 7 (D. germenele oului fecundat; pbl) Divizat.

ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciuruitul grăunțelor.

cĭuruít n., pl. urĭ. Murmur de apă, șuruit. V. pic 2.

ciuruí2 vi [At: LB / V: ~răí2, ciorăí2, cioroí2, giuruí / Pzi: ~ésc, ciuruí / E: ciur2] (Înv) A susura.

ciuruí1 [At: I. IONESCU, C. 122/14 / V: (Ban) ~răí1, ciorăí1 / Pzi: ~ésc, ciúrui / E: ciur1] 1-2 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atenție. 5 vtr A (se) găuri în mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 vt (Înv) A cârpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge ca prin ciur.

ciuruí3 vt [At: ALRM II/I h. 279 / Pzi: ~ésc, círui / E: nct] (Reg) A unge un perete cu pământ.

CIURUÍ2, pers. 3 ciúruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică.

CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) găuri în mai multe locuri. 2. Tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + suf. -ui.

CIURUÍ2, pers. 3 ciúruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică.

CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) găuri în mai multe locuri. 2. Tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + suf. -ui.

CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la cereale sau la alte semințe) A trece sau a da prin ciur, a cerne cu ciurul. Cărăușii descărcau griul și unii dintre muncitori îl vînturau cu lopețile, alții îl ciuruiau în ciururi de sîrmă. DUNĂREANU, N. 27. ◊ (Cu privire la nisip sau la pietriș) Piatră c-alegea Și mi-o ciuruia: Mărunta cădea, Marea, rămînea. TEODORESCU, P. P. 38. 2. A găuri în multe locuri, a face ciur. O incursie nemțească îl ciuntise în schije de granată. POPA, V. 340. Ardă-l focu gherghef!... Mi-am ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI, T. I 335. Șoim vestit este Vîlcan, Suflet dres și trup vrăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit. TEODORESCU, P.P. 554. ◊ Fig. Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA, I. 71. Chipul lui stă alb, rece și liniștit., ca și luna, ce se dezvelește toată dintr-un nor și pare că încremenește, rotundă și frumoasă, în creștetul bolții ciuruite de stele. VLAHUȚĂ, O. A. 163.

CIURUÍ2, pers. 3 ciuruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A curge șiroind și producînd un zgomot caracteristic. Dădui peste Zgribincea și Huțan, cu apa ciuntind de pe dînșii, stînd jos, la umbră, pe marginea potecii și legîndu-și opincile desfăcute. HOGAȘ, M. N. 224. Apa ciuruia din țeve aurite și o lua cu năstrape și cu căușe de aur. ISPIRESCU, L. 38. – Variantă: ciorăí (EMINESCU, N. 5) vb. IV.

ciuruí1 (a ~) (a găuri, a trece prin ciur) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuruiésc, imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 să ciuruiáscă

ciuruí2 (a ~) (a curge cu zgomot) (pop.) vb., ind. prez. 3 ciúruie, imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 să ciúruie

ciuruí (a se găuri, a trece prin ciur) vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ciuruiésc, imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuruiáscă

Intrare: ciuruit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuruit ciuruitul ciurui ciuruita
plural ciuruiți ciuruiții ciuruite ciuruitele
genitiv-dativ singular ciuruit ciuruitului ciuruite ciuruitei
plural ciuruiți ciuruiților ciuruite ciuruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciurui (3 ciuruie)
ciurui (3 ciuruie) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciurui ciuruire ciuruit ciuruind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) ciuruie (să) ciuruie ciuruia ciurui ciuruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) ciuruie (să) ciuruie ciuruiau ciurui ciuruiseră
Intrare: ciurui (1 ciuruiesc)
ciurui (1 ciuruiesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciurui ciuruire ciuruit ciuruind singular plural
ciuruiește ciuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciuruiesc (să) ciuruiesc ciuruiam ciuruii ciuruisem
a II-a (tu) ciuruiești (să) ciuruiești ciuruiai ciuruiși ciuruiseși
a III-a (el, ea) ciuruiește (să) ciuruiască ciuruia ciurui ciuruise
plural I (noi) ciuruim (să) ciuruim ciuruiam ciuruirăm ciuruiserăm, ciuruisem*
a II-a (voi) ciuruiți (să) ciuruiți ciuruiați ciuruirăți ciuruiserăți, ciuruiseți*
a III-a (ei, ele) ciuruiesc (să) ciuruiască ciuruiau ciurui ciuruiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)