4 definiții pentru ciuruit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciuruit1 sn [At: H III, 49 / V: ~răit1, ciorăit1, cioroit1 / Pl: ~uri / E: ciurui1] 1-6 Ciuruire1 (1-6).
ciuruit2 sn [At: LM / V: ~răit2, ciorăit2, cioroit2 / Pl: ~uri / E: ciurui2] Susur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciuruitul grăunțelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cĭuruít n., pl. urĭ. Murmur de apă, șuruit. V. pic 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ciuruit (s.n.)
ciuruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)