4 definiții pentru ciuruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciuruit1 sn [At: H III, 49 / V: ~răit1, ciorăit1, cioroit1 / Pl: ~uri / E: ciurui1] 1-6 Ciuruire1 (1-6).

ciuruit2 sn [At: LM / V: ~răit2, ciorăit2, cioroit2 / Pl: ~uri / E: ciurui2] Susur.

ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciuruitul grăunțelor.

cĭuruít n., pl. urĭ. Murmur de apă, șuruit. V. pic 2.

Intrare: ciuruit (s.n.)
ciuruit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuruit
  • ciuruitul
  • ciuruitu‑
plural
  • ciuruituri
  • ciuruiturile
genitiv-dativ singular
  • ciuruit
  • ciuruitului
plural
  • ciuruituri
  • ciuruiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)