8 definiții pentru ciuruit

ciuruít1 sn [At: H III, 49 / V: ~răít1, ciorăít1, cioroít1 / Pl: ~uri / E: ciurui1] 1-6 Ciuruire1 (1-6).

ciuruít2 sn [At: Lm / V: ~răít2, ciorăít2, cioroít2 / Pl: ~uri / E: ciurui2] Susur.

ciuruít3, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. DDRF / V: ~răít3, ciorăít3 / Pl: ~íți, ~e / E: ciurui] 1 Trecut prin ciur (1). 2 Plin de răni (provocate de gloanțe, de înțepături etc.). 3 Ciupit de vărsat. 4-5 Găurit (peste tot). 6 (Înv; îs) Foaia ~ă a nasului Osul etmoidal. 7 (D. germenele oului fecundat; pbl) Divizat.

ciuruít4, ~ă a [At: DA / V: ~răít4, ciorăít4 / Pl: ~íți, ~e / E: ciurui2] (Îvr) Care a curs susurând.

ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciuruitul grăunțelor.

cĭuruít n., pl. urĭ. Murmur de apă, șuruit. V. pic 2.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciuruit
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuruit ciuruitul ciurui ciuruita
plural ciuruiți ciuruiții ciuruite ciuruitele
genitiv-dativ singular ciuruit ciuruitului ciuruite ciuruitei
plural ciuruiți ciuruiților ciuruite ciuruitelor
vocativ singular
plural