CIURUIT I. adj. 1 p. CIURUI ¶ 2 Găurit peste tot, străpuns (de gloanțe, etc.): stindarde ciuruite de gloanțe flutură’n vînt (VLAH.) ¶ 3 Ciupit de vărsat: o babă... ~ă în obraji ca un burete (DLVR.). II. sbst. Faptul de a ciurui: el sta la ~ul și datul grăunțelor la cai (GN.).