CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă; tortură, supliciu, calvar. – Din magh. kin.

chin sn [At: COD. VOR. 141 / Pl: ~uri, și (înv) ~ure / E: mg kin] 1 Suferință fizică (crudă) Si: caznă, muncă, supliciu, tortură. 2 Patimă. 3 Suferință morală apăsătoare Si: tortură. 4 Necaz mare. 5 Supărare mare. 6 Grijă. 7 Nevoie.

CHIN, chinuri, s. n. Suferință fizică sau morală intensă. – Din magh. kin.

CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferință fizică grea, tortură, caznă, supliciu. De durere, chin mi-e somnul. COȘBUC, P. I 265. După un chin de jumătate ceas, în sfîrșit își dete duhul în mînile călăilor săi. NEGRUZZI, S. I 165. Cum e Badiul pus la chin, Să-i dau un pahar de vin. TEODORESCU, P. P. 547. ◊ Fig. Domnii beau vin, robii beau chin. TOMA, C. V. 189. 2. Suferință morală, tortură sufletească; necaz, grijă. Ceasuri întregi se bătea cu gîndul, cum s-o dea, cum s-o învîrtească, ca să-i spuie chinul ce-l muncea. BUJOR, S. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi și blonde plete? EMINESCU, O. I 200. Chinuri morale ce nu se pot descrie. NEGRUZZI, S. I 243.

CHIN, chinuri, s. n. 1. Suferință fizică grea; tortură, supliciu. 2. Suferință morală; necaz, grijă. – Magh. kin.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINEZĂ, -CHINEZIE / CINETO-, -CINEZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

CHIN ~uri n. Suferință fizică sau morală intensă; durere. A îndura multe ~uri. /<ung. kin

chin n. suferință mare, tortură. [Ung. KIN].

chin n., pl. urĭ (ung. kin). Tortură, caznă, supliciŭ.

chino- vz cin⁴-

chinzai sn [At: PAȘCA, GL. / V: cin~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) 1 Chin (1). 2 Tratament crud. 3 Bătaie.

cin⁴- [At: DN³ / V: chino-, ~ne-, ~no- / E: fr cyno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la câine. 2 Propriu câinelui.

cine- vz cin⁴-

cino- vz cin⁴-

CHINO²- v. cin-.

CHINO¹- Element de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „transformare”. [Var. cino- și -chineză, -cineză. / < fr. kine-, cf. gr. kinein – a se mișca].

CIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „cîine”, „în legătură cu cîinii”. [Var. chino-, cine-, cino-. / < fr. cyno-, cf. gr. kyon, kynos].

CINE¹- Element prim de compunere savantă care are semnificația „mișcare”, „de mișcare”, „în legătură cu mișcarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – mișcare].

CINE³- v. cin-.

CINEM- v. cine¹-.

CINEMAT- v. cine¹-.

CINEMATO- v. cine¹-.

CINEMO- v. cine¹-.

CINO²- v. cin-.

CINO¹- v. chino¹-.

CHINET(O)- elem. chin-.

CHINEZI(O)- elem. chin-.

CHINO- elem. cin(o)-.

CINE- / CINEMA- / CINEMAT(O)- / CINEMO- / CINET(O)- elem. „mișcare”; „cinematograf”. (< fr. ciné-, cinéma-, cinémat/o/-, cinémo-, cinét/o/-, cf. gr. kinema, -atos, kinetos, mobil)

CINEMA¹- elem. cine-. ()

CINEMAT(O)- elem. cine-.

CINEMO- elem. cine-.

CINET(O)- elem. cine-.

CIN(O)-/CHINO- elem. „câine”. (< fr. cyn/o/-. cf. gr. kyon, kynos)

CINO- elem. cin(o).

chin s. n., pl. chinuri

chin s. n., pl. chinuri

chin s. n., pl. chinuri

CHIN s. 1. calvar, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scârbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de îndurat!) 2. v. zbucium. 3. v. tortură. 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morânceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ul lui a fost încununat de succes.)

CHIN s. 1. durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~uri a avut de indurat!) 2. frămîntare, zbatere, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. calvar, canon, caznă, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (inv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitura, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~uri crîncene.) 4. caznă, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununat de succes.)

chin (chinuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură).

CHIN-₂, v. CIN-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., cinantropie*.

CHIN-₁, v. CHINO-₁. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., totalitatea senzațiilor de mișcare pe care ni le dă corpul nostru.

ch’in ([gu] qín) v. laută.

CHINETO- (CINETO-, KINETO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinetos „mobil, mișcător” > fr. kinéto- și cinéto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- și kineto-. □ ~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nemă (cinetonemă) (v. -nemă), s. f., loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateliți formați la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particulă citoplasmatică autoduplicantă, cu rol important în morfogeneza ciliatelor.^[1] modificată

CHINEZI- (KINEZI-), v. CHINEZIO-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea unei mișcări; ~terapie (kineziterapie) (v. -terapie), s. f., tratament terapeutic prin mișcare; sin. chinetoterapie.^[1]

CHINEZIO- (KINEZIO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinesis, kineseos „mișcare” > fr. kinésio-, germ. id., engl. id. > rom. chinezio- și kinezio-. □ ~logie (kineziologie) (v. -logie₁), s. f., știință a anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului.

CHINO-₂, v. CINO-. □ ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru cursele de cîini; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu creșterea și dresajul cîinilor; sin. cinologie.

CHINO-₁ (KINO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kino, ein „a se mișca” > germ. kino-, engl. id. > rom. chino-. □ ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă cu structură fibrilară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care reproduce mecanic mișcările individuale ale mandibulelor.

CIN-, v. CINO-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., stare patologică a unei persoane de a se crede transformată în cîine; ~odont (v. -odont), s. m., dinte canin; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unor afecțiuni ale tubului digestiv.

CINEMATO- „mișcare, film”. ◊ gr. kinema, atos „mișcare” > fr. cinémato-, it. id., engl. id. > rom. cinemato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Local special pentru proiectarea filmelor cinematografice în fața publicului. 2. Arta cinematografică; ~grafie (v. -grafie), s. f., tehnica înregistrării fotografice și a reproducerii unor imagini succesive, astfel încît să se dea iluzia mișcării.

CINEMO- „mișcare, viteză”. ◊ gr. kinema „mișcare” > fr. cinemo- > rom. cinemo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument care determină și care înregistrează vitezele; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare fotografică ritmică, la intervale scurte, a diverselor faze ale unei mișcări; ~metru (v. -metru₁), s. n., indicator de viteză.

CINETO-, v. CHINETO-.

CINO- (CHINO-₂) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie₁), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie₁), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.

KINETO-, v. CHINETO-.

KINEZI-, v. CHINEZI-.

KINEZIO-, v. CHINEZIO-.

KINO-, v. CHINO-₁.

CHIN, stat în NV Uniunii Myanmar, la granița cu India; 36 mii km²; 369 mii loc. (1983). Centru ad-tiv: Hakha. Culturi agricole (orez, porumb, mei). Expl. forestiere, de petrol și cărbuni cocsificabil.

KU K’AI CHIN [gükiʒi(ə)] (c. 344-c. 406), pictor chinez. Unul dintre primii reprezentanți ai școlii figurative în pictură („Nimfa de pe râul Lo”, „Povețe pentru profesoara de la palatul doamnelor”).

Chinurile lui Tantal – Tantal, regele legendar al Lidiei, furînd nectarul și ambrozia zeilor spre a le dărui muritorilor, a fost condamnat de Zeus la o foame și o sete nesfîrșite. În infern, Tantal nu reușea să soarbă o picătură din apa ce-i trecea pe la buze, nici să guste vreun fruct din pomii ale căror ramuri se ridicau în văzduh cînd mîna lui încerca să le atingă. De accea expresia „chinurile lui Tantal” se aplică unei persoane care nu se poate bucura de bunurile sale, sau care își vede mereu spulberate dorințele tocmai în clipa cînd erau mai aproape de realizare. Engels spunea despre Marx: „A trăi – avînd în față atîtea lucrări neterminate – mistuit, ca Tantal, de dorința nestăvilită de a le termina... ar fi fost pentru el de o mie de ori mai chinuitor decît moartea” (Franz Mehring: Karl Marx – Istoria vieții sale, pag. 681). Un distih al lui Schiller: „Ani de-a rîndul, stau aplecat lîngă Hippocrene, / Chinuit de sete, dar izvorul din care vreau să sorb, se-mprăștie” – este simbolic intitulat Tantalus. MIT.

a trece prin toate chinurile iadului expr. a suferi un lung șir de persecuții; a avea parte de multe necazuri și nenorociri.