15 definiții pentru calvar (pl. calvaruri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calvár sn [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri, (nob) ~ re / E: fr calvaire, lat calvarium] 1 Martiriul lui Iisus. 2 (Rar) Ridicătură pe care s-a înfipt o cruce, pentru a înfățișa martiriul lui Iisus (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei). 3 Suferință îndelungată. 4 Încercare grea.

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, durere îndelungată; încercare grea. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință, soartă grea. Întoarcerile au devenit un adevărat calvar. SAHIA, N. 94.

CALVÁR, calvaruri, s. n. Chin, suferință; încercare grea. – Fr. calvaire (lat. lit. calvarium).

CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].

CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)

CALVÁR ~uri n. Suferință fizică sau morală grea; chin îndelungat și dureros. /<lat. calvarium, fr. calvaire

calvar n. 1. mică colină pe care s’a înfipt o cruce (v. Nume proprii); 2. fig. mari suferințe morale: a-și urca calvarul.

Calvar(iu) n. 1. numit și Golgota, munte aproape de Ierusalim, pe vârful căruia Isus fu răstignit; 2. ridicătură înfățișând Calvariul. V. Vocabular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calvár s. n., pl. calváruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.

CALVAR s. canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

calvár, calvaruri s. n. 1. Chin, suferință, durere îndelungată. 2. Drumul de patimi pe care l-a parcurs Iisus Hristos de la locul de judecată până la mormânt; drumul crucii (Via dolorosa). 3. (La catolici; la pl.) Monumente de lemn sau de piatră ridicate în apropierea bisericilor, în cimitire sau la răspântii, cu icoane pictate ori sculptate, care înfățișează cele 14 scene din timpul patimilor. – Din fr. calvaire, lat. calvarium.

Intrare: calvar (pl. calvaruri)
calvar (pl. calvaruri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calvar
  • calvarul
  • calvaru‑
plural
  • calvaruri
  • calvarurile
genitiv-dativ singular
  • calvar
  • calvarului
plural
  • calvaruri
  • calvarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)