3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

chiaburí vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~résc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.

!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă

chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiabureáscă

CHIABURÍ vb. v. îmbogăți, înavuți, închiaburi.

chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.

cheabúr, ~ă smf, a vz chiabur

chiaborói sm [At: C V, 1949, nr. 6, 24 / Pl: ~ / E: chiabur + -oi] 1-2 (Prt) Chiabur (1-2).

chiabúr sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.

gheabur, ~ă smf, a vz cheabur

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

CHIABÚR2, -Ă, chiaburi, -e, adj. Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lumetot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.

CHIABÚR1, chiaburi, s. m. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur și dispune de importante mijloace de producție; el folosește muncă salariată, exploatînd pe țăranii muncitori și constituie unul dintre elementele cele mai reacționare și mai potrivnice regimului democrat-popular. Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor păminturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre

chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiabúri; f. sg. chiabúră, g.-d. art. chiabúrei, pl. chiabúre

arată toate definițiile

Intrare: chiaburi
  • silabație: chia-
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiaburi
  • chiaburire
  • chiaburit
  • chiaburitu‑
  • chiaburind
  • chiaburindu‑
singular plural
  • chiaburește
  • chiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburesc
  • chiabuream
  • chiaburii
  • chiaburisem
a II-a (tu)
  • chiaburești
(să)
  • chiaburești
  • chiabureai
  • chiaburiși
  • chiaburiseși
a III-a (el, ea)
  • chiaburește
(să)
  • chiaburească
  • chiaburea
  • chiaburi
  • chiaburise
plural I (noi)
  • chiaburim
(să)
  • chiaburim
  • chiabuream
  • chiaburirăm
  • chiaburiserăm
  • chiaburisem
a II-a (voi)
  • chiaburiți
(să)
  • chiaburiți
  • chiabureați
  • chiaburirăți
  • chiaburiserăți
  • chiaburiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburească
  • chiabureau
  • chiaburi
  • chiaburiseră
Intrare: chiabur (s.m.)
  • silabație: chia-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
vocativ singular
plural
gheabur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chiabur (adj.)
chiabur adjectiv
  • silabație: chia-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
  • chiabu
  • chiabura
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
  • chiabure
  • chiaburele
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
  • chiabure
  • chiaburei
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
  • chiabure
  • chiaburelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)