15 definiții pentru chiabur (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiabúr sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

CHIABÚR2, -Ă, chiaburi, -e, adj. Care are însușirile unui chiabur1; care dispune de avere, înstărit, bogat. El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207. La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lumetot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [Turc. KIABIR].

cheabúr, ~ă smf, a vz chiabur

cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre

chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiabúri; f. sg. chiabúră, g.-d. art. chiabúrei, pl. chiabúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIABÚR adj. v. avut, bogat, înstărit, situat.

chiabur adj. v. AVUT. BOGAT. ÎNSTĂRIT. SITUAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiabúr (chiabúră), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).

Intrare: chiabur (adj.)
chiabur1 (adj.) adjectiv
  • silabație: chia-bur
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
  • chiabu
  • chiabura
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
  • chiabure
  • chiaburele
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
  • chiabure
  • chiaburei
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
  • chiabure
  • chiaburelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiabur, -ă chiabur (2) chiabură gheabur

  • 1. (Țăran) înstărit, bogat.
    exemple
    • El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4.
      surse: DLRLC
    • Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5.
      surse: DLRLC
    • El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207.
      surse: DLRLC
    • La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.
      surse: DLRLC
    • Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274.
      surse: DLRLC
    • În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.
      surse: DLRLC

etimologie: