18 definiții pentru chiabur (s.m.) gheabur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiabúr sm, a [At: CALENDAR (1895) / V: chea~, ghea~, cea~ / Pl: ~i, ~e / E: tc kjabir] 1-2 (Îoc țăran sărac și mijlocaș) (Țăran) îmbogățit. 3-4 (Om) care dispune de avere în bani Si: (Trs) gazdă, găzdac, (arf) barosan.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibār.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m., adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.

CHIABÚR1, chiaburi, s. m. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pămînt decît poate lucra singur și dispune de importante mijloace de producție; el folosește muncă salariată, exploatînd pe țăranii muncitori și constituie unul dintre elementele cele mai reacționare și mai potrivnice regimului democrat-popular. Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor păminturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274. În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

CHIABÚR ~i m. înv. Țăran bogat, care poseda pământ și importante mijloace de producție. /<turc. kibar

chiabur a. și m. putred de bogat: e chiabur, se scaldă în averile sale PANN. [Turc. KIABIR].

cheabúr, ~ă smf, a vz chiabur

chiaborói sm [At: C V, 1949, nr. 6, 24 / Pl: ~ / E: chiabur + -oi] 1-2 (Prt) Chiabur (1-2).

gheabur, ~ă smf, a vz cheabur

cheabúr, -ă (ea dift.) s. și adj. (turc. kiabir, d. ar. kebir, mare, puternic). Fam. Bogat (vorbind de oamenĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiabúr (chia-) adj. m., s. m., pl. chiabúri; adj. f., s. f. chiabúră, pl. chiabúre

chiabúr s. m., adj. m. (sil. chia-), pl. chiabúri; f. sg. chiabúră, g.-d. art. chiabúrei, pl. chiabúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIABÚR s. (Transilv.) gazdă, găzdac.

CHIABUR s. (Transilv.) gazdă, găzdac. (~ exploata munca țăranului sărac.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiabúr, chiaburi, s.m. – Țăran înstărit; gazdă. (fam.) Bogat: „O aflat că tata o fost chiabur...” (Fărcașa). – Din tc. kibar „nobil, bogat” (DEX, DLRM); din tc. kiabir, kebir „mare, puternic” (Cihac, Scriban, Șăineanu, DER, MDA).

Intrare: chiabur (s.m.)
  • silabație: chia-bur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiabur
  • chiaburul
  • chiaburu‑
plural
  • chiaburi
  • chiaburii
genitiv-dativ singular
  • chiabur
  • chiaburului
plural
  • chiaburi
  • chiaburilor
vocativ singular
  • chiaburule
  • chiabure
plural
  • chiaburilor
gheabur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiabur, -ă chiabur (2) chiabură gheabur

  • 1. (Țăran) înstărit, bogat.
    exemple
    • El era exploatat de Vorona, un pescar chiabur, care tocmise oameni cu arvună pentru vînătoarea de foci. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4.
      surse: DLRLC
    • Pe fata asta... o dăduseră părinții ei după un flăcău cam tomnatic... om chiabur. SADOVEANU, O. V 5.
      surse: DLRLC
    • El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. ISPIRESCU, L. 207.
      surse: DLRLC
    • La reprezentația de deschidere, grădina era plină de lume – tot negustori chiaburi cu nevestele, cu fete mari, cu copii. CARAGIALE, N. S. 91.
      surse: DLRLC
    • Datorită măsurilor luate de guvern [între 1945 și 1947] din inițiativa partidului nostru, chiaburii au fost siliți să dea înapoi țăranilor pămînturile pe care le-au smuls. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 274.
      surse: DLRLC
    • În regimul de democrație populară, puterea politică fiind în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea muncitoare, posibilitățile chiaburilor de a exploata și jefui țărănimea săracă și mijlocașă sînt îngrădite. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 287.
      surse: DLRLC

etimologie: