Definiția cu ID-ul 435290:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chiabur (chiabură), adj. – Bogat, opulent, înstărit. Tc. kiabir „bogat, puternic” (Cihac, II, 562; Șeineanu, II, 109; Lokotsch 981). – Der. chiaburesc, adj. (de chiabur); chiaburi, vb. (a se îmbogăți); chiaburie, s. f. (bogăție, bunăstare).