9 definiții pentru chiaburi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiaburí vr [At: TEODORESCU, P. P. 670 / Pzi: ~résc / E: chiabur] 1-2 A deveni chiabur (1, 3).

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEODORESCU, P. P. 670.

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur.

chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă

chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiabureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIABURÍ vb. v. îmbogăți, înavuți, închiaburi.

chiaburi vb. v. ÎMBOGĂȚI. ÎNAVUȚI. ÎNCHIABURI.

Intrare: chiaburi
  • silabație: chia-bu-ri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiaburi
  • chiaburire
  • chiaburit
  • chiaburitu‑
  • chiaburind
  • chiaburindu‑
singular plural
  • chiaburește
  • chiaburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburesc
  • chiabuream
  • chiaburii
  • chiaburisem
a II-a (tu)
  • chiaburești
(să)
  • chiaburești
  • chiabureai
  • chiaburiși
  • chiaburiseși
a III-a (el, ea)
  • chiaburește
(să)
  • chiaburească
  • chiaburea
  • chiaburi
  • chiaburise
plural I (noi)
  • chiaburim
(să)
  • chiaburim
  • chiabuream
  • chiaburirăm
  • chiaburiserăm
  • chiaburisem
a II-a (voi)
  • chiaburiți
(să)
  • chiaburiți
  • chiabureați
  • chiaburirăți
  • chiaburiserăți
  • chiaburiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiaburesc
(să)
  • chiaburească
  • chiabureau
  • chiaburi
  • chiaburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiaburi

etimologie:

  • chiabur
    surse: DEX '09 DEX '98