3 intrări

43 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetit1 sn vz citit1

cetit2, ~ă a vz citit2

CETÍT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETÍT2, -Ă, adj. v. citit2.

CETÍT1 s. n. v. citit1.

CETÍT1 s. n. v. citit1.

CETÍT2, -Ă adj. v. citit2.

ceti v vz citi

citi vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) ceti, (înv) ciăti / Pzi: ~tesc / E: vsl чисти] 1 A cunoaște semnificația literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele și a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunțând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoștință de cele scrise. 3 A comunica altora conținutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. 9 A înregistra indicațiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (Îe) A ~ în stele A prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. 13 (Îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.

citit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: (pop) cetit / Pl: ~iți, ~e / E: citi] 1 (D. persoane) Instruit. 2 (D. opere) Care a fost parcurs în procesul lecturii. 3 (D. gânduri, sentimente etc.) Descoperit.

citit1 sn [At: CORESI, EV. 6/22 / V: (pop) cetít / Pl: ~uri / E: citi] 1-10 Citire (1-10). 11 (Îs) ~în stele Citire (11) în stele. 12 (Îs) ~ în palmă Citire (12) în palmă. 13 (Îs) Scris ~ Noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare).

CETÍ vb. IV v. citi.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. ♦ A rosti un text cu voce tare pentru a comunica cuiva conținutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.). ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (În expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.) cetí vb. IV] – Din sl. čitati, čisti.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (În superstiții; în expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.) cetí vb. IV] – Din sl. čitati, čisti.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A parcurge un text pentru a percepe cele scrise (rostindu-le în același timp în gînd sau tare); a lua cunoștință de conținutul scris al unei cărți, al unei scrieri etc. Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. I 49. Mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decît mine. CREANGĂ, A. 11. Tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119 Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ♦ (Cu privire la o partitură, la note de muzică) A recunoaște, urmărind cu ochii, sunetele reprezentate și valorile lor și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument muzical. Citește o simfonie. ♦ (Cu privire la o hartă, la un plan) A distinge indicațiile topografice și a-și imagina după ele conformația terenului. Citea harta amănunțită a regiunii. ♦ A cerceta (uneori pentru a nota în vederea unei calculații) indicațiile înregistrate de un aparat (contor, barometru, seismograf etc.). 2. Fig. A descoperi gîndul sau sentimentele cuiva din atitudinea, privirea, expresia figurii etc. Chiar dacă unii tac... eu citesc în privirile lor batjocura. STANCU, 320. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său. SAHIA, N. 32. 3. A comunica altora conținutul unei scrieri (scrisori, cărți) rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea. Mama a citit copilului o poveste.E foarte frumos. Și dacă n-ai obosit, mai citește-ne ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. ◊ Refl. pas. La radio s-a citit articolul de fond din «Scînteia»..4. A învăța, a studia. A citit mult pentru examene. ♦ A se instrui, a se cultiva. Om care. citește mult. 5. (Subiectul este preotul) A face lectura, în anumite ocazii, a unor texte religioase. Mă, dascăle, n-am isprăvit. -Dar ce, părinte, nu i-am citit? TEODORESCU, P. P. 130. 6. (În superstiții, numai în expr.) A citi în stele = a prezice viitorul după poziția stelelor. – Variantă: cetí (ISPIRESCU, L. 98, NEGRUZZI, S. I 46, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117, ALECSANDRI, P. P. 90) vb. IV.

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre persoane) Instruit, învățat; erudit. V. cărturar. Un om citit.

CITÍT1 s. n. Citire, lectură. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire. – Variantă: cetít (NEGRUZZI, S. I 269) s. n.

CETÍ vb. IV. v. citi.

A CITÍ ~ésc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce în glas sau în gând (pentru a lua cunoștință de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (gânduri, sentimente, intenții etc.) A înțelege din expresia feței sau din atitudine. ◊ ~ printre rânduri a pricepe și ceea ce nu este exprimat direct într-un text. ~ în stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva după poziția stelelor; b) a susține ceva fără nici un temei. 3) (partituri, hărți, indicații ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul văzului. 4) rar A însuși prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-și îmbogăți cunoștințele; a se cultiva. /<sl. țitati, țisti

CITÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CITI. 2) (despre persoane) Care a citit mult; instruit. /v. a citi

citì (Mold. cetì) v. 1. a cunoaște literele alfabetului și a ști să le împreune în vorbe; 2. a parcurge cu ochii sau a rosti cu glas tare un text tipărit sau scris: a citi ziare; 3. fig. a pătrunde ceva întunecos sau ascuns: privirea lui citește ’n suflete omenești EM.; 4. a ghici, a descoperi: citesc în ochii săi. [Slav. ČITǑ].

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citésc (vest) și ce- (est) v. tr. (vsl. čitati, čisti-cĭton. V. cinste, cin 1, cislă, procitesc). Străbat cu ochiĭ ceĭa ce e scris pronunțînd cuvintele orĭ nu: a citi un cuvînt, o carte, un autor. Descifrez: a citi o bucată muzicală. Fig. Pătrund, pricep ceva dificil: a citi ceva în ochiĭ cuĭva. – Barb. în Trans. Bucov. (după germ. lesen), predaŭ un curs ca profesor.

citít (vest) și ce- (est), adj. Instruit, cult: om citit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. citésc, imperf. 3 sg. citeá; conj. prez. 3 să citeáscă

cití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. citésc, imperf. 3 sg. citeá; conj. prez. 3 sg. și pl. citeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITÍ vb. 1. a parcurge, (livr.) a lectura, (înv. și pop.) a spune, a zice. (A ~ câteva rânduri, apoi a tăcut.) 2. v. învăța. 3. a se cultiva, a se instrui. (~ mult și sistematic.) 4. (MUZ.) a descifra. (~ o partitură.)

CITÍT adj. 1. v. cult. 2. v. învățat.

CITI vb. 1. a parcurge, (livr.) a lectura, (înv. și pop.) a spune, a zice. (A ~ cîteva rînduri, apoi a tăcut.) 2. a învăța, a studia. (~ cursul pentru examene.) 3. a se cultiva, a se instrui. (~ mult și sistematic.) 4. (MUZ.) a descifra. (~ o partitură.)

CITIT s. citire, lectură, parcurgere, (înv.) citanie. (~ unui text.)

CITIT adj. 1. cult, cultivat, educat, instruit, învățat, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tînăr ~.) 2. erudit, învățat, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cití (citésc, citít), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (înv.). Sl. čitati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la čisti,čitǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti.Der. citanie, s. f. (lectură; înv., învățătură; astăzi, slujbă religioasă), din sl. čitenije, četanije; citeț, s. m. (cititor), din sl. čĭticĭ; citeț, adj. (lizibil), de la citi; citeală, s. f. (înv., lectură, studiu); citire, s. f. (lectură; enciclopedie, manual, carte de școală elementară); cititor, s. m. (lector).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAECA SUNT, NON LEGUNTUR (lat.) (aceste cuvinte) sunt scrise pe grecește, nu se citesc – Avertisment asupra unui text ininteligibil, dificil, în Evul Mediu, limba greacă nemaifiind cunoscută, pasajele scrise în grecește din lucrările latine se săreau.

MIRA CETI, stea din constelația Balena, a cărei strălucire este variabilă între mărimile 1,7 și 9,6, cu o perioadă de 332 ± 9 zile. Prima stea variabilă cunoscută; a fost descoperită, în 1596, de astronomul german D. Fabricius.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

citi, citesc I v. t. a ghici intențiile cuiva. II v. i. a bea, a trage la măsea.

Intrare: citi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • citi
  • citire
  • citit
  • cititu‑
  • citind
  • citindu‑
singular plural
  • citește
  • citiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • citesc
(să)
  • citesc
  • citeam
  • citii
  • citisem
a II-a (tu)
  • citești
(să)
  • citești
  • citeai
  • citiși
  • citiseși
a III-a (el, ea)
  • citește
(să)
  • citească
  • citea
  • citi
  • citise
plural I (noi)
  • citim
(să)
  • citim
  • citeam
  • citirăm
  • citiserăm
  • citisem
a II-a (voi)
  • citiți
(să)
  • citiți
  • citeați
  • citirăți
  • citiserăți
  • citiseți
a III-a (ei, ele)
  • citesc
(să)
  • citească
  • citeau
  • citi
  • citiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ceti
  • cetire
  • cetit
  • cetitu‑
  • cetind
  • cetindu‑
singular plural
  • cetește
  • cetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetesc
(să)
  • cetesc
  • ceteam
  • cetii
  • cetisem
a II-a (tu)
  • cetești
(să)
  • cetești
  • ceteai
  • cetiși
  • cetiseși
a III-a (el, ea)
  • cetește
(să)
  • cetească
  • cetea
  • ceti
  • cetise
plural I (noi)
  • cetim
(să)
  • cetim
  • ceteam
  • cetirăm
  • cetiserăm
  • cetisem
a II-a (voi)
  • cetiți
(să)
  • cetiți
  • ceteați
  • cetirăți
  • cetiserăți
  • cetiseți
a III-a (ei, ele)
  • cetesc
(să)
  • cetească
  • ceteau
  • ceti
  • cetiseră
Intrare: citit (adj.)
citit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
  • citi
  • citita
plural
  • citiți
  • citiții
  • citite
  • cititele
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
  • citite
  • cititei
plural
  • citiți
  • citiților
  • citite
  • cititelor
vocativ singular
plural
cetit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
  • ceti
  • cetita
plural
  • cetiți
  • cetiții
  • cetite
  • cetitele
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
  • cetite
  • cetitei
plural
  • cetiți
  • cetiților
  • cetite
  • cetitelor
vocativ singular
plural
Intrare: citit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citit
  • cititul
  • cititu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • citit
  • cititului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetit
  • cetitul
  • cetitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cetit
  • cetitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citi ceti

  • 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. I 49.
      surse: DLRLC
    • Mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decît mine. CREANGĂ, A. 11.
      surse: DLRLC
    • Tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC
    • Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A rosti un text cu voce tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mama a citit copilului o poveste.
        surse: DLRLC
      • E foarte frumos. Și dacă n-ai obosit, mai citește-ne ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv La radio s-a citit articolul de fond din «Scânteia».
        surse: DLRLC
    • 1.2. A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Citește o simfonie.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Citea harta amănunțită a regiunii.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Chiar dacă unii tac... eu citesc în privirile lor batjocura. STANCU, D. 320.
      surse: DLRLC
    • Citi tristețea de pe chipul tovarășului său. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: studia învăța un exemplu
    exemple
    • A citit mult pentru examene.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre preoți) A face lectura, în anumite ocazii, a unor texte religioase.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă, dascăle, n-am isprăvit. – Dar ce, părinte, nu i-am citit? TEODORESCU, P. P. 130.
      surse: DLRLC
  • 5. expresie A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 6. expresie A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.
    surse: DEX '09

etimologie:

citit (adj.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

citit (s.n.) cetit

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '09 DEX '98