2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetire sf vz citire

CETÍRE s. f. v. citire.

ceti v vz citi

citi vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) cetí, (înv) ciătí / Pzi: ~tésc / E: vsl чисти] 1 A cunoaște semnificația literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele și a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunțând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoștință de cele scrise. 3 A comunica altora conținutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. 9 A înregistra indicațiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (Îe) A ~ în stele A prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. 13 (Îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.

citire sf [At: MARDARIE, L. 1066 / V: (pop) cet~ / Pl: ~ri / E: citi] 1 Cunoaștere a semnificației literelor ce alcătuiesc cuvintele Si: (înv) citeală (1), citit1 (1). 2 Parcurgere a unui text pentru a lua cunoștință de cele scrise Si: citit1 (2). 3 Comunicare a conținutului unei scrieri Si: citit1 (3). 4 (Bis) Rostire a unor texte religioase la anumite ocazii. 5 (Fig) Descoperire a gândurilor, sentimentelor ascunse ale cuiva Si: citit1 (5). 6 Descifrare a unei partituri muzicale Si: citit1 (6). 7 Interpretare a indicațiilor topografice ale unei hărți sau ale unui plan Si: citit1 (7). 8 Înregistrare a indicațiilor unui aparat de măsură, ale unui indicator etc. Si: citit1 (8). 9 Studiere (10). 10 Cultivare. 11 (Îs) ~ în stele Prezicere a viitorului cuiva după poziția stelelor. 12 (Îs) ~ în palmă Prezicere a viitorului și caracterului cuiva, prin examinarea liniilor din palmă. 13 (Îs) Carte de ~ Manual de limba română pentru clasele elementare.

CETÍ vb. IV v. citi.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. ♦ A rosti un text cu voce tare pentru a comunica cuiva conținutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.). ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (În expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.) cetí vb. IV] – Din sl. čitati, čisti.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (În superstiții; în expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.) cetí vb. IV] – Din sl. čitati, čisti.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi.

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A parcurge un text pentru a percepe cele scrise (rostindu-le în același timp în gînd sau tare); a lua cunoștință de conținutul scris al unei cărți, al unei scrieri etc. Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. I 49. Mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decît mine. CREANGĂ, A. 11. Tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119 Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. ♦ (Cu privire la o partitură, la note de muzică) A recunoaște, urmărind cu ochii, sunetele reprezentate și valorile lor și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument muzical. Citește o simfonie. ♦ (Cu privire la o hartă, la un plan) A distinge indicațiile topografice și a-și imagina după ele conformația terenului. Citea harta amănunțită a regiunii. ♦ A cerceta (uneori pentru a nota în vederea unei calculații) indicațiile înregistrate de un aparat (contor, barometru, seismograf etc.). 2. Fig. A descoperi gîndul sau sentimentele cuiva din atitudinea, privirea, expresia figurii etc. Chiar dacă unii tac... eu citesc în privirile lor batjocura. STANCU, 320. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său. SAHIA, N. 32. 3. A comunica altora conținutul unei scrieri (scrisori, cărți) rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea. Mama a citit copilului o poveste.E foarte frumos. Și dacă n-ai obosit, mai citește-ne ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. ◊ Refl. pas. La radio s-a citit articolul de fond din «Scînteia»..4. A învăța, a studia. A citit mult pentru examene. ♦ A se instrui, a se cultiva. Om care. citește mult. 5. (Subiectul este preotul) A face lectura, în anumite ocazii, a unor texte religioase. Mă, dascăle, n-am isprăvit. -Dar ce, părinte, nu i-am citit? TEODORESCU, P. P. 130. 6. (În superstiții, numai în expr.) A citi în stele = a prezice viitorul după poziția stelelor. – Variantă: cetí (ISPIRESCU, L. 98, NEGRUZZI, S. I 46, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117, ALECSANDRI, P. P. 90) vb. IV.

CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110. Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. ◊ (Ieșit din uz) Carte de citire = manual pe care elevii învățau să citească. 2. Descifrare, înțelegere, pătrundere, interpretare. A învățat citirea unui bilanț. – Variantă: cetíre (NEGRUZZI, S. I 5) s. f.

CETÍ vb. IV. v. citi.

A CITÍ ~ésc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce în glas sau în gând (pentru a lua cunoștință de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (gânduri, sentimente, intenții etc.) A înțelege din expresia feței sau din atitudine. ◊ ~ printre rânduri a pricepe și ceea ce nu este exprimat direct într-un text. ~ în stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva după poziția stelelor; b) a susține ceva fără nici un temei. 3) (partituri, hărți, indicații ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul văzului. 4) rar A însuși prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-și îmbogăți cunoștințele; a se cultiva. /<sl. țitati, țisti

CITÍRE ~i f. v. A CITI.A da ~ a citi în fața publicului. Carte de ~ manual pentru clasele primare. /v. a citi

citì (Mold. cetì) v. 1. a cunoaște literele alfabetului și a ști să le împreune în vorbe; 2. a parcurge cu ochii sau a rosti cu glas tare un text tipărit sau scris: a citi ziare; 3. fig. a pătrunde ceva întunecos sau ascuns: privirea lui citește ’n suflete omenești EM.; 4. a ghici, a descoperi: citesc în ochii săi. [Slav. ČITǑ].

citire f. 1. lucrarea de a citi și rezultatul ei; 2. arta de a citi. îl învață citirea.

arată toate definițiile

Intrare: citi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • citi
  • citire
  • citit
  • cititu‑
  • citind
  • citindu‑
singular plural
  • citește
  • citiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • citesc
(să)
  • citesc
  • citeam
  • citii
  • citisem
a II-a (tu)
  • citești
(să)
  • citești
  • citeai
  • citiși
  • citiseși
a III-a (el, ea)
  • citește
(să)
  • citească
  • citea
  • citi
  • citise
plural I (noi)
  • citim
(să)
  • citim
  • citeam
  • citirăm
  • citiserăm
  • citisem
a II-a (voi)
  • citiți
(să)
  • citiți
  • citeați
  • citirăți
  • citiserăți
  • citiseți
a III-a (ei, ele)
  • citesc
(să)
  • citească
  • citeau
  • citi
  • citiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ceti
  • cetire
  • cetit
  • cetitu‑
  • cetind
  • cetindu‑
singular plural
  • cetește
  • cetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cetesc
(să)
  • cetesc
  • ceteam
  • cetii
  • cetisem
a II-a (tu)
  • cetești
(să)
  • cetești
  • ceteai
  • cetiși
  • cetiseși
a III-a (el, ea)
  • cetește
(să)
  • cetească
  • cetea
  • ceti
  • cetise
plural I (noi)
  • cetim
(să)
  • cetim
  • ceteam
  • cetirăm
  • cetiserăm
  • cetisem
a II-a (voi)
  • cetiți
(să)
  • cetiți
  • ceteați
  • cetirăți
  • cetiserăți
  • cetiseți
a III-a (ei, ele)
  • cetesc
(să)
  • cetească
  • ceteau
  • ceti
  • cetiseră
Intrare: citire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citire
  • citirea
plural
  • citiri
  • citirile
genitiv-dativ singular
  • citiri
  • citirii
plural
  • citiri
  • citirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetire
  • cetirea
plural
  • cetiri
  • cetirile
genitiv-dativ singular
  • cetiri
  • cetirii
plural
  • cetiri
  • cetirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citi ceti

  • 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Tot mai citesc măiastra-ți carte, Deși ți-o știu pe dinafară. VLAHUȚĂ, O. A. I 49.
      surse: DLRLC
    • Mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decît mine. CREANGĂ, A. 11.
      surse: DLRLC
    • Tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC
    • Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A rosti un text cu voce tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mama a citit copilului o poveste.
        surse: DLRLC
      • E foarte frumos. Și dacă n-ai obosit, mai citește-ne ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 90.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv La radio s-a citit articolul de fond din «Scânteia».
        surse: DLRLC
    • 1.2. A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Citește o simfonie.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Citea harta amănunțită a regiunii.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Chiar dacă unii tac... eu citesc în privirile lor batjocura. STANCU, D. 320.
      surse: DLRLC
    • Citi tristețea de pe chipul tovarășului său. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: studia învăța un exemplu
    exemple
    • A citit mult pentru examene.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre preoți) A face lectura, în anumite ocazii, a unor texte religioase.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă, dascăle, n-am isprăvit. – Dar ce, părinte, nu i-am citit? TEODORESCU, P. P. 130.
      surse: DLRLC
  • 5. expresie A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 6. expresie A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.
    surse: DEX '09

etimologie:

citire cetire

  • 1. Acțiunea de a citi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110.
        surse: DLRLC
      • Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • exemple
      • A învățat citirea unui bilanț.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi citi
    surse: DEX '98 DEX '09