CITIRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. Un curtean cu nas subțire Pravilei dădu citire. CASSIAN, în POEZ. N. 110. Trăsnetul... nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. ◊ (Ieșit din uz) Carte de citire = manual pe care elevii învățau să citească. 2. Descifrare, înțelegere, pătrundere, interpretare. A învățat citirea unui bilanț. – Variantă: cetire (NEGRUZZI, S. I 5) s. f.