2 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenție, exigență; revendicare. 3. (Ec. pol.) Cantitate totală de bunuri materiale și servicii pe care cumpărătorii doresc și pot să le achiziționeze, la nivelul prețurilor existente pe piață, într-o anumită perioadă. ◊ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ◊ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiție. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen dizolvant, necesară pentru descompunerea substanțelor organice, prezentă în apă, și care indică gradul de poluare a apei. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.

cerere sf [At: N. TEST. (1648), ap. DA / A: cerere / Pl: ~ri / E: cere] 1-2 (Înv) Încercare de a (întâlni sau) afla ceva Si: cerut1 (1-2). 3-4 (Căutare sau) trecere în comerț Si: cerut1 (3-4). 5-6 Cantitate de (bunuri și) servicii necesare pentru a se acoperi consumul. 7-8 (În economia de piață; îs) ~ solvabilă Cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. 9 (Îlav) La ~ Când se solicită. 10 (Teh; îs) ~ de oxigen Cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de purificare biologică. 11 (Teh; îs) ~ maximă de putere Valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. 12 Încercare de a face ceva cuiva Si: cerut1 (5). 13 Încercare de a obține ceva dorit Si: cerut1 (6). 14-15 Dorință afirmată insistent de a avea pe cineva sau ceva Si: cerut1 (7). 16 Pretenție (în baza unui drept) Si: revendicare Si: cerut1 (8). 17 Impunere a unei necesități Si: cerut1 (9). 18 Exigență în îndeplinirea unei datorii Si: cerut1 (10). 19 Trebuință stringentă Si: cerut1 (11). 20 Exprimare a dorinței de a avea ceva Si: cerut1 (12), implorare, rugăminte. 21 (Pex) Act adresat unei autorități de o persoană prin care se solicită ceva ce intră în atribuțiile acestei autorități Si: (înv) petiție. 22 Stăruință de a obține un lucru Si: cerut1 (13). 23 Exprimare a dorinței ca cineva să facă ceva Si: cerut1 (14), solicitare. 24 Rugăminte. 25 Solicitare a unei permisiuni Si: cerut1 (16). 26 (Îs) ~ în căsătorie Pețire. 27 Cerșire.

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenție, exigență; revendicare. 3. Căutare, cerință; cantitate de bunuri și de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ◊ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ◊ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiție. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curățare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.

CERÉRE, cereri, s. f. Acțiunea de a cere și rezultatul ei. 1. Exprimare a unei dorințe, a unei rugăminți; solicitare, rugăminte. Nu pot să-ți ascult cererea.După cererea sa, îl conduse dinaintea starețului. NEGRUZZI S. I 219. Cerere în căsătorie = propunere de căsătorie. ◊ Expr. La cererea generală = potrivit dorinței unanime. La cererea generală spectacolul se repetă. 2. Pretenție, exigență, revendicare. Un om în adevăr nepărtinitor ar putea... să-mi facă observație că cererile... pe care le fac criticii sînt prea vaste. GHEREA, ST. CR. II 12. 3. Căutare, cerință, Cerere și ofertă = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea și necesitatea de cumpărare. Proporția în care capitalistul își valorifică capitalul este cu atît mai mare cu cît e mai mare diferența dintre oferta sa și cererea sa, cu alte cuvinte cu cît e mai mare excedentul valorii mărfurilor pe care el le-a adus peste valoarea mărfurilor pe care el le cere. MARX, C. II 99. ◊ Loc. adv. La cerere = cînd se cere. Banii depuși la C.E.C. se restituie la cerere. II. (Concretizat) Petiție. Mi-a spus să mă duc imediat cu cererea la minister. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. III. (Tehn., numai în expr.) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci cînd este supusă unui proces de curățire biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat (o zi, o lună etc.).

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. I. 1. Solicitare, dorință, rugăminte. 2. Pretenție, exigență, revendicare. 3. Căutare, cerință. ◊ Cerere și ofertă = raportul dintre necesitatea de cumpărare și cantitatea de mărfuri aduse pe piață. ◊ Loc. adv. La cerere = cînd se cere. II. (Concr.) Petiție. III. (Tehn.; în expr.) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci cînd este supusă unui proces de curățare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat.

CÉRERE ~i f. 1) v. A CERE. 2) Solicitare scrisă sau orală, adresată unei oficialități. ~ea lui a fost satisfăcută.La ~ la solicitare. 3) ec. Cantitate de bunuri necesare consumului. ◊ ~ și ofertă raport dintre cantitatea de mărfuri propuse consumatorilor și posibilitățile lor de cumpărare. [G.-D. cererii] /v. a cere

cerere f. fapta de a cere și rezultatul ei: petițiune.

cérere f. Acțiunea de a cere. Hîrtie care cuprinde o cerere (petițiune).

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

cére [At: COD. VOR. 127/8 / Pzi: cer, (reg) cériu, cei, ceu / E: ml quaero] 1-2 vt (Înv) A încerca (să întâlnești sau) să afli ceva Si: a căuta. 3-4 vr (Cmr) A avea (căutare sau) trecere. 5 vt (Înv) A căuta să faci ceva cuiva. 6 vt (Înv) A căuta să obții ceva Si: a dori, a pofti. 7-8 vt A căuta cu insistență să ai pe cineva sau ceva. 9-10 vt A pretinde (în baza unui drept) Si: a revendica. 11-12 vi (Îe) A ~ seamă (sau socoteală) (cuiva de sau de la ceva) A trage pe cineva la răspundere. 13 vt (Înv; îe) A-și ~ seama A-și pretinde salariul. 14 vt (Înv; îe) A-și ~ legea (cu cineva) A chema pe cineva în judecată. 15 vt (Înv; îe) A ~ la judecată A da în judecată. 16 vt (Înv) A avea nevoie (de ceva). 17-19 vt (Subiectul e datoria, cinstea, slujba) A impune. 20-21 vt (Înv; îe) Trebuința ~ E necesar Si: trebuie. 22 vr E nevoie. 23 vt A-și exprima față de cineva dorința de a avea ceva. 24 vt A stărui pe lângă cineva pentru a obține un lucru. 25-26 vt A-i arăta cuiva ceea ce dorești să-ți facă sau să- ți dea Si: a solicita. 27 vt A ruga. 28 vt (Îe a ~ voie sau urmat de o propoziție introdusă prin „ca să”) A solicita cu stăruință permisiunea de a face ceva. 29 vt (Spc; c.i. fata; șîe a ~ mâna, a ~ de soție, a ~ de nevastă) A face unei fete sau părinților ori tutorelui ei o propunere de căsătorie Si: (pfm) a peți. 30 vr (Spc; îe) A se ~ afară A cere permisiunea de a se duce afară (sau la WC). 31 vt (Șîs a ~ milă, a ~ pomană) A cerși.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A stărui pe lîngă cineva pentru a obține ceva, a se adresa cuiva pentru a-i convinge să-ți îndeplinească o dorință, o rugăminte. Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23. Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69. Îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310. Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic pe Arald. EMINESCU, O. I 91. Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. ◊ Expr.A cere voie să... = a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ Absol. Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are).Refl. Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73. Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113. ◊ (Propoziția secundară finală se subînțelege) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. 2. (Cu privire la o fată sau, fig., la mîna ei) A face propuneri de căsătorie, a peți. Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S. Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107. Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A cerși. Cere de pomană la colțul străzii.Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ◊ Absol. De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219. 4. A pretinde (ceva) în baza unui drept, a revendica. Eu mă tocmesc pe trei ani odată... -Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani?Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbinzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47. ◊ Expr. A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte. A cere socoteală sau (învechit) seamă (cuiva sau de la cineva) = a trage la răspundere (pe cineva). Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248. Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11. A cere pace v. pace. A cere cuvîntul v. cuvînt. ◊ A pretinde. Cît ceri pe un kilogram de unt? 5. A impune; a face să fie necesar. Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. Cum! așa degrabă ne lași?...Slujba o cere. NEGRUZZIȘ.I 39. ◊ Refl. pas. Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită.Expr.Mi se cere să... = mi se impune să..., sînt obligat să... ◊ A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc. Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism- leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. 6. A dori, a pofti, a voi. Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189. Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. ◊ Refl. Umblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158. Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227. ◊ Refl. pas. A fi căutat, a avea căutare, a fi solicitat. Această carte se cere mult.Prez. ind. pers. 2 sg. și: (regional) cei (CREANGĂ, A. 56).

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteală sau (înv.) seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cît ceri pe unt? 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

adrésă-cérere s. f. Act oficial prin care o întreprindere face alteia o cerere ◊ „Abonamentele de transport cu autobuzele I.T.A. Craiova [...] se eliberează pe baza unei adrese-cerere din partea întreprinderii unde lucrează cel care solicită abonamentul și a unui tabel.” Sc. 6 VII 74 p. 2 (din adresă + cerere)

A CÉRE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obține ceva; a-și manifesta dorința de a avea ceva. ~ o carte. ~ un sfat. ~ un ajutor.~ mâna (unei fete) a propune căsătorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. ~ un drept.~ cuiva socoteală a cere lămuriri de la cineva. 3) A face să fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multă atenție. /<lat. quaerere

A SE CÉRE mă cer intranz. pop. A solicita permisiunea. /<lat. quaerere

cere v. 1. a dori și căuta să obție: a cere un post, o favoare; 2. a reclama, a pretinde: bunacuviința cere să nu te porți așa; 3. a dori, a pofti: ce-ți cere inima? 4. a cere de pomană: calicul până nu cere, nu mănâncă cu plăcere; 5. a cere, în căsătorie: hai la maica de mă cere; 6. a cere voie: mam cerut; 7. se cere, trebue (moralicește), se cuvine; 8. a se căuta (ca trebuincios): grânele au început să se ceară. [Lat. QUAERERE].

3) cer, cerút și (vechĭ) cerșút, a cére v. tr. (lat. quáero, quáerere, supinu quaesítum, a căuta, a’ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer.Cer, ceĭ și ceŭ, cerĭ și ceĭ, cere; ceruĭ, vechĭ cerșuĭ; să cer, să cerĭ, să ceară, vechĭ să ceĭ, să ceĭe; imp. cere, nu cere; cerînd, vechĭ și ceind. V. cerșesc, chestiune, inchizițiune). Rog să mi se dea ceva: a cere un măr, o favoare. Solicit, pretind: a cere o funcțiune. Exig, pretind: a cere punga saŭ vĭața. Am nevoĭe: pămîntu cere ploaĭe, politeța cere să fiĭ blînd. Doresc, poftesc: stomahu îmĭ cere o limonadă. Cerșesc: calicu, pînă nu cere, nu mănîncă cu plăcere. Pețesc: a cere o fată în căsătorie. A cere înapoĭ, a reclama să ți se restitue. A cere un elev din internat, a cere să i se dea voĭe să ĭasă. A cere de pomană, a cere pomană saŭ milă, a cerși. V. refl. A cere voĭe: m’am cerut de la tata să mă duc la plimbare. A avea căutare, a se căuta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afară din clasă, a-ĭ cere voĭe să ĭeșĭ din clasă. Se cere, trebuĭe, e necesar: se cere să murim pentru patrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerere s. f., g.-d. art. cererii; pl. cereri

cérere s. f., g.-d. art. cérerii; pl. céreri

cere (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 să ceară; ger. cerând; part. cerut

cére vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 sg. și pl. ceáră; ger. cerând; part. cerút

cer, ceri 2, ceară 3 conj., cerând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÉRERE s. 1. pretenție, revendicare, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvențională = reconvențiune. 3. v. solicitare. 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. v. rugăminte. 6. v. petiție. 7. v. cerință. 8. v. căutare.

CERERE s. 1. pretenție, revendicare, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvențională = reconvențiune. 3. solicitare. (La ~ lui, a venit.) 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. doleanță, rugăminte, solicitare, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 6. (concr.) petiție, (înv. și pop.) jalbă, (înv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat instituției o ~.) 7. cerință, deziderat, dorință, exigență, (înv.) postulat. (O ~ îndreptățită.) 8. căutare. (Marfa are ~.)

CÉRE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peți. 8. v. cerși. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. căuta.

CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. a pretinde, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a solicita, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. a peți, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.) 8. a cerși, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colțuri de stradă.) 9. a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 10. a implica, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecția.) 11. a se cădea, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. și pop.) a căuta. (Se ~ să faci astfel.) 12. a se căuta, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cére (cér, cerút), vb.1. (Înv.) A căuta. – 2. A avea nevoie. – 3. A solicita, a implora. – 4. A reclama, a pretinde, a revendica. – 5. A indica prețul unei mărfi. – 6. A cerși, a cere de pomană. – 7. A peți, a face propuneri de căsătorie. – 8. A chema, a solicita prezența. – 9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. – 10. A fi acceptat un articol. – 11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizație. – Mr. țer, țireare „a căuta,” megl. țer. Lat. quaerĕre „a căuta” și a cere (Pușcariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); cf. it. chiedere (sard. kèrrere), prov., v. fr. querre, sp., port. querer.Der. cerință, s. f. (exigență), formație literară din sec. XIX. Conjug. perf. simplu cerui și a part. cerut este modernă și analogică; pînâ în primii ani ai sec. XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. lat. quaesῑvicerșii, de unde cerșui, și quaesῑtumcerșit, mai tîrziu cerșut (cu r analogic, de la prezent). De la această formă veche de conjug. s-a dezvoltat un vb. nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cerșii, s-a construit un prezent analogic cerșesc; astfel se explică cerși, vb. (a cere; a cere de pomană; a implora); cu der. cerșit, s. n. (faptul de a cerși); cerșetor, s. m. (persoană care cere de pomană); cerșetoresc, adj. (de cerșetor); cerșetori, vb. (a cerși); cerșetorie, s. f. (cerșit). Pentru formarea acestui vb., cf. Șeineanu, Semasiol., 214 și de asemenea v. sard. kerkidore, sard. chircadore „cerșetor”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CERERE. Subst. Cerere, cerință, solicitare; petiționare; petiție, rugare (înv. și reg.), jalbă (pop.). Dorință, deziderat, doleanță; rugă, rugare (pop.), rugăminte, rugăciune (rar), implorare, suplică (înv.), plînsoare (înv. și reg.), cerșit, cerut, cerșetorie, cerșetorit (rar). Pretenție, revendicare, revendicație, exigență. Plîngere, reclamație, reclamare (înv.); somație, ultimatum. Solicitant, petiționar, solicitator, suplicant (înv.), pretendent, postulant (rar). Reclamant. Adj. Revendicativ; doritor. Vb. A cere, a solicita, a revendica, a reclama, a pretinde; a ruga, a implora; a face rugăciuni (înv.), a suplica (înv.), a cerși, a cerșetori, a cere de pomană. A petiționa (rar), a face o cerere, a înainta o cerere (petiție), a depune o plîngere, a umbla (a merge, a veni) cu jalba în proțap (fam.), a umbla tot timpul cu căciula în mîini, a bate la toate ușile, a roade pragurile. Adv. La cerere. V. dorință, lamentare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT (lat.) prăpastia cere prăpastie – Psalmii 43, 8. În sens uzual: o greșeală atrage după sine o altă greșeală.

CALL OF MORE (expresie engl. „cerere de suplimentare”) [kɔ:ləvmɔ:] Formulă de comerț folosită în promovarea vînzărilor care oferă posibilitatea ca, în cazul unei cumpărări ferme, la scadența fixată, să poată fi ridicată o cantitate dublă față de cea inițială.

TANTAE MOLIS ERAT (lat.) atâta trudă a cerut – Vergiliu, „Eneida”, I, 11. Tantae molis erat Romanam condere gentem („Atâta trudă a cerut întemeierea poporului roman”). În genere, o activitate dusă la bun sfârșit prin depășirea a numeroase dificultăți.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianți) a practica prețuri exagerat de mari.

a cere obezi expr. (prst.d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual.

a o cere din priviri expr. (er.) 1. a dori să înceapă un act sexual. 2. (d. femei) a fi ușuratică. 3. (d. femei) a fi nimfomană.

cerere cu dop expr. (glum.) mită, șperț.

Intrare: cerere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerere
  • cererea
plural
  • cereri
  • cererile
genitiv-dativ singular
  • cereri
  • cererii
plural
  • cereri
  • cererilor
vocativ singular
plural
Intrare: cere
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cere
  • cerere
  • cerut
  • cerutu‑
  • cerând
  • cerându‑
singular plural
  • cere
  • cereți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cer
(să)
  • cer
  • ceream
  • cerui
  • cerusem
a II-a (tu)
  • ceri
(să)
  • ceri
  • cereai
  • ceruși
  • ceruseși
a III-a (el, ea)
  • cere
(să)
  • cea
  • cerea
  • ceru
  • ceruse
plural I (noi)
  • cerem
(să)
  • cerem
  • ceream
  • cerurăm
  • ceruserăm
  • cerusem
a II-a (voi)
  • cereți
(să)
  • cereți
  • cereați
  • cerurăți
  • ceruserăți
  • ceruseți
a III-a (ei, ele)
  • cer
(să)
  • cea
  • cereau
  • ceru
  • ceruseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerere, cererisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Rugăminte, solicitare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu pot să-ți ascult cererea. DLRLC
      • format_quote După cererea sa, îl conduse dinaintea starețului. NEGRUZZI S. I 219. DLRLC
      • 1.1.1. Cerere în căsătorie = propunere de căsătorie. DLRLC
      • chat_bubble La cererea generală = potrivit dorinței unanime. DLRLC
        • format_quote La cererea generală spectacolul se repetă. DLRLC
    • 1.2. Exigență, pretenție, revendicare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un om în adevăr nepărtinitor ar putea... să-mi facă observație că cererile... pe care le fac criticii sînt prea vaste. GHEREA, ST. CR. II 12. DLRLC
    • 1.3. economie politică Cantitate totală de bunuri materiale și servicii pe care cumpărătorii doresc și pot să le achiziționeze, la nivelul prețurilor existente pe piață, într-o anumită perioadă. DEX '09 DLRLC
      • 1.3.1. Cerere și ofertă = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea și necesitatea de cumpărare. DLRLC
        • format_quote Proporția în care capitalistul își valorifică capitalul este cu atît mai mare cu cît e mai mare diferența dintre oferta sa și cererea sa, cu alte cuvinte cu cît e mai mare excedentul valorii mărfurilor pe care el le-a adus peste valoarea mărfurilor pe care el le cere. MARX, C. II 99. DLRLC
      • 1.3.2. Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble locuțiune adverbială La cerere = când se cere, când se solicită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Banii depuși la C.E.C. se restituie la cerere. DLRLC
    • 1.4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. DEX '09 DEX '98
      • 1.4.1. concretizat Petiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: petiție
        • format_quote Mi-a spus să mă duc imediat cu cererea la minister. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. DLRLC
    • chat_bubble tehnică (în) sintagmă Cerere de oxigen = cantitate de oxigen dizolvant, necesară pentru descompunerea substanțelor organice, prezentă în apă, și care indică gradul de poluare a apei. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble tehnică (în) sintagmă Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • vezi cere DEX '98 DEX '09

cere, cerverb

  • 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stărui
    • format_quote Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • format_quote Îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • format_quote Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are). DLRLC
    • format_quote reflexiv Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
    • format_quote reflexiv Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113. DLRLC
    • format_quote reflexiv M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. DLRLC
    • chat_bubble A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
  • 2. A face unei fete propuneri de căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: peți
    • format_quote Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
    • format_quote Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S. DLRLC
    • format_quote Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
  • 3. Cerși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerși
    • format_quote Cere de pomană la colțul străzii. DLRLC
    • format_quote Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
    • format_quote (și) absolut De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219. DLRLC
  • 4. A pretinde ceva în baza unui drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu mă tocmesc pe trei ani odată... – Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? – Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. DLRLC
    • format_quote Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • 4.1. Pretinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pretinde
      • format_quote Cât ceri pe un kilogram de unt? DLRLC
    • chat_bubble A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte. DLRLC
    • chat_bubble A cere (cuiva) socoteală (sau cont, învechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248. DLRLC
      • format_quote Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • chat_bubble A cere pace. DLRLC
    • chat_bubble A cere cuvântul. DLRLC
  • 5. A face să fie necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: impune
    • format_quote Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. DLRLC
    • format_quote Cum! așa degrabă ne lași?... – Slujba o cere. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită. DLRLC
    • 5.1. A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc. DLRLC
      • format_quote Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism-leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. DLRLC
    • chat_bubble Mi se cere să... = mi se impune să..., sunt obligat să... DLRLC
  • 6. Dori, pofti, voi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189. DLRLC
    • format_quote Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. DLRLC
    • format_quote reflexiv Umblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227. DLRLC
    • 6.1. reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Această carte se cere mult. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 2-a singular și: cei. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.