solicitare sf [At: ARISTIA, PLUT. CXXXVI/19 / Pl: ~tări / E: solicita] 1 Adresare pentru a obține ceva Si: apel (2), cerere (24), recurgere, recurs, (rar) apelare (2). 2 Cerință (1). 3 Adresare deferentă și stăruitoare pentru un serviciu Si: chemare (5), invitație, poftire, rugăminte, (rar) invitare, (înv) regea, regealâc. 3 Exercitare a unei atracții deosebite și persistente asupra cuiva sau a ceva Si: atragere (9), captare (6), (rar) captație (1). 4 (Pex) Punere în centrul atenției sau al interesului în vederea unei acțiuni sau a unei rezolvări adecvate Si: absorbire (3), dominare (1), preocupare, stăpânire. 5 Stare a unui material sau a unui sistem tehnic caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, tehnice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăși anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea materialelor sau a sistemului respectiv. 6 Valoarea fiecăreia dintre mărimile care caracterizează starea de solicitare (6). 7 Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid.

SOLICITARE, solicitări, s. f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei. 1. Cerere stăruitoare. 2. (Fiz., Mec.) Stabilirea într-un corp a unei mărimi care, dacă ar depăși o anumită valoare, ar provoca deteriorarea corpului.

SOLICITARE s.f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere insistentă. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui cîmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. [< solicita].

SOLICITARE s. f. 1. acțiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. (< solicita)

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

solicitare s. f., g.-d. art. solicitării; pl. solicitări

SOLICITARE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanță, v. rugăminte. 4. v. cerință. 5. v. invitație.

SOLICITARE s. 1. cerere. (La ~ lui, a venit.) 2. apelare, recurgere, recurs. (~ ajutorului său.) 3. cerere, doleanță, rugăminte, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 4. cerință, necesitate, nevoie, trebuință. (Ține seamă de ~ile pieței.) 5. invitare, invitație, (înv.) poftă. (A dat curs ~ primite.)

SOLICITARE (< solicita) s.f. 1. Acțiunea de a solicita. 2. (TEHN.) Stare a unui material sau a unui sistem tehnic, caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăși anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea sistemului respectiv; valoarea fiecăreia dintre mărimile ce caracterizează această stare. ♦ S. mecanică = s. caracterizată prin mărimi mecanice, determinată prin starea de tensiune și starea de deformație. S. simplă = s. realizată prin suprapunerea unor s. simple și ireductibile la una dintre acestea. ◊ S. magnetică = s. caracterizată prin mărimi magnetice cum sunt intensitatea câmpului magnetic, inducția magnetică etc.