14 definiții pentru revendicare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVENDICARE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

REVENDICARE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; (concr.) ceea ce se revendică; revendicație. – V. revendica.

revendicare sf [At: HASDEU, I. C. I, 8 / V: ~vin~ / Pl: ~cări / E: revendica] 1 Pretindere de către o persoană a unui drept sau a unui bun care i se cuvine și care se află în posesiunea altei persoane Si: (înv) revendicație (1). 2 (Ccr) Ceea ce se revendică Si: (înv) revendicație (2).

REVENDICARE, revendicări, s. f. Acțiunea de a revendica; (concretizat) ceea ce se revendică. Revolta împotriva acestei societăți putrede și înțelegerea lui pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic în poemul «Împărat și proletar». SADOVEANU, E. 77. Tudor Vladimirescu... plimbase din Cerneți și pînă la București lumina unor revendicări profetice. GALACTION, O. I 275.

REVENDICARE s.f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; (concr.) ceea ce se revendică. [< revendica].

REVENDICARE s. f. acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație. (< revendica)

revindicațiune sf vz revendicație

*revindicațiúne f. (fr. revendication, din re- și lat. vindicatio, reclamațiune. Jur. Acțiunea de a revindica. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revendicare s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări

revendicare s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări

revendicare s. f., g.-d. art. revendicării; pl. revendicări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVENDICARE s. cerere, pretenție, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.)

Intrare: revendicare
revendicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revendicare
  • revendicarea
plural
  • revendicări
  • revendicările
genitiv-dativ singular
  • revendicări
  • revendicării
plural
  • revendicări
  • revendicărilor
vocativ singular
plural
revindicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revendicare, revendicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Revolta împotriva acestei societăți putrede și înțelegerea lui pentru revendicările proletariatului le găsim exprimate puternic în poemul «Împărat și proletar». SADOVEANU, E. 77. DLRLC
    • format_quote Tudor Vladimirescu... plimbase din Cerneți și pînă la București lumina unor revendicări profetice. GALACTION, O. I 275. DLRLC
    • 1.1. concretizat Ceea ce se revendică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi revendica DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.