19 definiții pentru cerere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerere sf [At: N. TEST. (1648), ap. DA / A: cerere / Pl: ~ri / E: cere] 1-2 (Înv) Încercare de a (întâlni sau) afla ceva Si: cerut1 (1-2). 3-4 (Căutare sau) trecere în comerț Si: cerut1 (3-4). 5-6 Cantitate de (bunuri și) servicii necesare pentru a se acoperi consumul. 7-8 (În economia de piață; îs) ~ solvabilă Cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. 9 (Îlav) La ~ Când se solicită. 10 (Teh; îs) ~ de oxigen Cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de purificare biologică. 11 (Teh; îs) ~ maximă de putere Valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. 12 Încercare de a face ceva cuiva Si: cerut1 (5). 13 Încercare de a obține ceva dorit Si: cerut1 (6). 14-15 Dorință afirmată insistent de a avea pe cineva sau ceva Si: cerut1 (7). 16 Pretenție (în baza unui drept) Si: revendicare Si: cerut1 (8). 17 Impunere a unei necesități Si: cerut1 (9). 18 Exigență în îndeplinirea unei datorii Si: cerut1 (10). 19 Trebuință stringentă Si: cerut1 (11). 20 Exprimare a dorinței de a avea ceva Si: cerut1 (12), implorare, rugăminte. 21 (Pex) Act adresat unei autorități de o persoană prin care se solicită ceva ce intră în atribuțiile acestei autorități Si: (înv) petiție. 22 Stăruință de a obține un lucru Si: cerut1 (13). 23 Exprimare a dorinței ca cineva să facă ceva Si: cerut1 (14), solicitare. 24 Rugăminte. 25 Solicitare a unei permisiuni Si: cerut1 (16). 26 (Îs) ~ în căsătorie Pețire. 27 Cerșire.

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenție, exigență; revendicare. 3. (Ec. pol.) Cantitate totală de bunuri materiale și servicii pe care cumpărătorii doresc și pot să le achiziționeze, la nivelul prețurilor existente pe piață, într-o anumită perioadă. ◊ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ◊ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiție. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen dizolvant, necesară pentru descompunerea substanțelor organice, prezentă în apă, și care indică gradul de poluare a apei. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenție, exigență; revendicare. 3. Căutare, cerință; cantitate de bunuri și de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ◊ Cerere solvabilă = (în economia de mărfuri) cerință de mărfuri și de servicii pentru care cumpărătorii dispun de mijloace de plată. ◊ Loc. adv. La cerere = când se cere, când se solicită. 4. Sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept. ♦ (Concr.) Petiție. 5. (Tehn.; în sintagmele) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curățare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat. – V. cere.

CERÉRE, cereri, s. f. Acțiunea de a cere și rezultatul ei. 1. Exprimare a unei dorințe, a unei rugăminți; solicitare, rugăminte. Nu pot să-ți ascult cererea.După cererea sa, îl conduse dinaintea starețului. NEGRUZZI S. I 219. Cerere în căsătorie = propunere de căsătorie. ◊ Expr. La cererea generală = potrivit dorinței unanime. La cererea generală spectacolul se repetă. 2. Pretenție, exigență, revendicare. Un om în adevăr nepărtinitor ar putea... să-mi facă observație că cererile... pe care le fac criticii sînt prea vaste. GHEREA, ST. CR. II 12. 3. Căutare, cerință, Cerere și ofertă = raportul dintre cantitatea de mărfuri aduse pe piață și posibilitatea și necesitatea de cumpărare. Proporția în care capitalistul își valorifică capitalul este cu atît mai mare cu cît e mai mare diferența dintre oferta sa și cererea sa, cu alte cuvinte cu cît e mai mare excedentul valorii mărfurilor pe care el le-a adus peste valoarea mărfurilor pe care el le cere. MARX, C. II 99. ◊ Loc. adv. La cerere = cînd se cere. Banii depuși la C.E.C. se restituie la cerere. II. (Concretizat) Petiție. Mi-a spus să mă duc imediat cu cererea la minister. CAMIL PETRESCU, U. N. 67. III. (Tehn., numai în expr.) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci cînd este supusă unui proces de curățire biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat (o zi, o lună etc.).

CÉRERE, cereri, s. f. Acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei. I. 1. Solicitare, dorință, rugăminte. 2. Pretenție, exigență, revendicare. 3. Căutare, cerință. ◊ Cerere și ofertă = raportul dintre necesitatea de cumpărare și cantitatea de mărfuri aduse pe piață. ◊ Loc. adv. La cerere = când se cere. II. (Concr.) Petiție. III. (Tehn.; în expr.) Cerere de oxigen = cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curățare biologică. Cerere maximă de putere = valoare maximă a puterii care se cere unei centrale electrice, într-un interval de timp limitat.

CÉRERE ~i f. 1) v. A CERE. 2) Solicitare scrisă sau orală, adresată unei oficialități. ~ea lui a fost satisfăcută.La ~ la solicitare. 3) ec. Cantitate de bunuri necesare consumului. ◊ ~ și ofertă raport dintre cantitatea de mărfuri propuse consumatorilor și posibilitățile lor de cumpărare. [G.-D. cererii] /v. a cere

cerere f. fapta de a cere și rezultatul ei: petițiune.

cérere f. Acțiunea de a cere. Hîrtie care cuprinde o cerere (petițiune).

adrésă-cérere s. f. Act oficial prin care o întreprindere face alteia o cerere ◊ „Abonamentele de transport cu autobuzele I.T.A. Craiova [...] se eliberează pe baza unei adrese-cerere din partea întreprinderii unde lucrează cel care solicită abonamentul și a unui tabel.” Sc. 6 VII 74 p. 2 (din adresă + cerere)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cérere s. f., g.-d. art. cérerii; pl. céreri

cérere s. f., g.-d. art. cérerii; pl. céreri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÉRERE s. 1. pretenție, revendicare, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvențională = reconvențiune. 3. v. solicitare. 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. v. rugăminte. 6. v. petiție. 7. v. cerință. 8. v. căutare.

CERERE s. 1. pretenție, revendicare, revendicație, (înv.) pretendă, (grecism înv.) pretenderimă, (turcism înv.) teclif. (~ lui a fost satisfăcută.) 2. (JUR.) cerere reconvențională = reconvențiune. 3. solicitare. (La ~ lui, a venit.) 4. apel, rugăminte. (A ascultat ~ lui.) 5. doleanță, rugăminte, solicitare, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 6. (concr.) petiție, (înv. și pop.) jalbă, (înv. și reg.) suplică, (prin Transilv., Maram., Mold. și Ban.) rugare, (înv.) răvaș, rugat. (A înaintat instituției o ~.) 7. cerință, deziderat, dorință, exigență, (înv.) postulat. (O ~ îndreptățită.) 8. căutare. (Marfa are ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CERERE. Subst. Cerere, cerință, solicitare; petiționare; petiție, rugare (înv. și reg.), jalbă (pop.). Dorință, deziderat, doleanță; rugă, rugare (pop.), rugăminte, rugăciune (rar), implorare, suplică (înv.), plînsoare (înv. și reg.), cerșit, cerut, cerșetorie, cerșetorit (rar). Pretenție, revendicare, revendicație, exigență. Plîngere, reclamație, reclamare (înv.); somație, ultimatum. Solicitant, petiționar, solicitator, suplicant (înv.), pretendent, postulant (rar). Reclamant. Adj. Revendicativ; doritor. Vb. A cere, a solicita, a revendica, a reclama, a pretinde; a ruga, a implora; a face rugăciuni (înv.), a suplica (înv.), a cerși, a cerșetori, a cere de pomană. A petiționa (rar), a face o cerere, a înainta o cerere (petiție), a depune o plîngere, a umbla (a merge, a veni) cu jalba în proțap (fam.), a umbla tot timpul cu căciula în mîini, a bate la toate ușile, a roade pragurile. Adv. La cerere. V. dorință, lamentare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CALL OF MORE (expresie engl. „cerere de suplimentare”) [kɔ:ləvmɔ:] Formulă de comerț folosită în promovarea vînzărilor care oferă posibilitatea ca, în cazul unei cumpărări ferme, la scadența fixată, să poată fi ridicată o cantitate dublă față de cea inițială.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cerere cu dop expr. (glum.) mită, șperț.

Intrare: cerere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerere
  • cererea
plural
  • cereri
  • cererile
genitiv-dativ singular
  • cereri
  • cererii
plural
  • cereri
  • cererilor
vocativ singular
plural