2 intrări
32 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bunic sm [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinții părinților. 3 (Pex; lpl) Strămoși. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârstă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunică sf [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ică] 1 Mama mamei sau a tatălui. 2 Termen cu care se adresează cineva unei femei în vârstă. 3 (Îlav) Pe când era ~ a fată (mare) Demult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunic s.m. 1 Tatăl tatălui sau al mamei; (pop.; fam.) bun, (fam.) bunel, (reg.) bît. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului (SADOV.). 2 (la pl.) Părinții părinților. Pe pereți se aflau portretele bunicilor. ♦ Ext. Strămoși. Avea bijuteriile din bunici. 3 (pop.) (Termen de adresare pentru un) om bătrîn. Vrei să te ajut, bunicule? • pl. -ci. /bun + -ic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bunică s.f. 1 Mama tatălui sau a mamei; (pop.; fam.) bună, (fam.) buniță, (reg.) bîtă. O fată orfană, crescută de o bunică a ei (C. NEGR.). ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. 2 (pop.) (Termen de adresare pentru o) femeie bătrînă. • pl. -ci. /bună + -ică.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. 2. (La pl.) Părinții (tatăl și mama) părinților; p. ext. strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură! ▭ Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; Bună, mamă-bună, mamă-mare. Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache. STANCU, D. 6. Cu pănd nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. Bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfîr, sfîr, pe la urechi, ca un bondar. DELAVRANCEA, V. V. 256. ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. De cînd învăț eu la gimnaziu? – De cînd era bunica fată! SADOVEANU, N. F. 148. 2. Termen afectuos cu care se adresează cineva unei femei bătrîne. V. mătușă. Doamna îi răspunse: Bine, bunico; dacă așa vă este obiceiul p-aci, așa să facem. ISPIRESCU, L. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrîn. – Din bun2 + suf. -ic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrîne. – Din bun2 + suf. -ică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUNIC ~ci m. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Bărbat luat în raport cu nepoții săi; tatăl tatălui sau al mamei; tata-mare. 2) la pl. Părinții părinților. 3) la pl. Persoană care aparține generațiilor precedente; strămoș; străbun. /bun + suf. ~ic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNICĂ ~ci f. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Femeie luată în raport cu nepoții săi; mama tatălui sau a mamei; mama-mare. * De (sau pe) când era ~ca fată (mare) de demult. [G.-D. bunicăi/bunicii/bunichii] /bun + suf. ~ică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunică f. mama mamei sau a tatălui. [V. bun].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buníc, -ă (dim. d. bun). Est. Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ. – Azĭ în Munt. tata mare, mama mare (după fr.) V. bunel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bunică s. f., g.-d. art. bunicii; pl. bunici; abr. (fam.) buni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+bunică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunică-miu/-tu/-su
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!bunicu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunicu-meu/-tău/său
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!bunică s. f., g.-d. art. bunicii; pl. bunici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunic s. m., pl. bunici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunică s. f., g.-d. art. bunicăi/bunicii/bunichii; pl. bunici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunică, -ci (pluralul egal cu al masculinului bunic).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNIC s. tată-mare, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bât, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă, (în limbajul copiilor) tataie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNICĂ s. mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNIC s. tată mare, (pop.) bun, bunel, (înv. si reg.) moș, (reg.) bît, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUNICĂ s. mamă mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bîtă, maică, mamaie, mamancă, mamă bătrînă, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
Bunica s. pr. (glum.) poreclă dată omului politic Ion Iliescu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F48) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bunic, bunicisubstantiv masculin
-
- Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. DLRLC
- Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
-
- 2. Părinții părinților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- În casa bunicilor era atâta căldură! DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
- 2.1. Strămoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: străbun
-
- 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Bun + sufix -ic. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
bunică, bunicisubstantiv feminin
-
- Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache. STANCU, D. DLRLC
- Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. DLRLC
- Bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfîr, sfîr, pe la urechi, ca un bondar. DELAVRANCEA, V. V. 256. DLRLC
- (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: demult
- De cînd învăț eu la gimnaziu? – De cînd era bunica fată! SADOVEANU, N. F. 148. DLRLC
-
-
- 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Doamna îi răspunse: Bine, bunico; dacă așa vă este obiceiul p-aci, așa să facem. ISPIRESCU, L. 63. DLRLC
-
etimologie:
- Bună + sufix -ică. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX