Definiția cu ID-ul 1272651:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bunic s.m. 1 Tatăl tatălui sau al mamei; (pop.; fam.) bun, (fam.) bunel, (reg.) bît. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului (SADOV.). 2 (la pl.) Părinții părinților. Pe pereți se aflau portretele bunicilor. ♦ Ext. Strămoși. Avea bijuteriile din bunici. 3 (pop.) (Termen de adresare pentru un) om bătrîn. Vrei să te ajut, bunicule? • pl. -ci. /bun + -ic.