bungeac^[1] sn vz bunceag

bungeac s.n. v. bunceag.

❍BUNGEAC sbst. 1 🌿 Complex de mai mulți mușchi care formează împreună un frumos covor verde și moale ¶ 2 Amestecătură de lemne putrede, cu buruieni, cu spini și altele, prin văi, în apropierea rîurilor (VIC.) [srb. bučjak „făget” + bunget].

bungeác (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (var. din buncĭuc, adică „tuĭ, coadă de cal, plantă echisetacee”. La Cdr. sîrb. bučjak, făget). Nord. Mușchĭ vegetal care formează frumosu covor al munților. Trans. Putregaĭ gros compus din vreascurĭ și frunze în văgăunĭ. – Și bugeac.

BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

bugeac³ sn vz bungeac^[1]

bugeag² sn vz bungeac^[1]

bunceac sn vz bunceag

bunceag sn [At: CIHAC II, 486 / V: ~ac, bugeac, bugeag / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Bot; reg) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; csc) Mușchi (Yanthoria pariesina). 3 Buleacăr. 4 (Îf buceag) Pământ negru din pădure. 4 (Bot; îf ~ ngeac) Ața apei (Muiucu undulatum).

bunceac s.n. v. bunceag.

bunceag s.n. (reg.) 1 Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate, spini și iarbă. 2 Pămînt negru din pădure. 3 (bot.) Mușchi (Yanthoria pariesina). ♦ Covor verde și moale de mușchi. 4 (bot.) Pedicuță (Lycopodium clavatum). • pl. -uri. și bunceac, bungeac s.n. /cf. magh. boncsok „pedicuță”, rus., ucr. бунчук, pol. bunczuk, srb. bučak.

BUGEAC = BUNGEAC 1.

BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak.

BUNCEAG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak.

1) bugeác m. V. bungeac.

bunceag (reg.) s. n., pl. bunceaguri

penița-bungeacului (plantă) s. f. art., g.-d. art. peniței-bungeacului

bunceag (reg.) s. n., pl. bunceaguri

!penița-bungeacului (plantă) s. f. art., g.-d. art. peniței-bungeacului

bunceag s. n., pl. bunceaguri

penița-bungeacului s. f.

bunceag (bunceaguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”.

BUNCEAG s. v. piedicuță.

bunceag s. v. PIEDICUȚĂ.