Definiția cu ID-ul 5662:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak.