BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.

bunceag sn [At: CIHAC II, 486 / V: ~ac, bugeac, bugeag / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Bot; reg) Pedicuță (Lycopodium clavatum). 2 (Bot; csc) Mușchi (Yanthoria pariesina). 3 Buleacăr. 4 (Îf buceag) Pământ negru din pădure. 4 (Bot; îf ~ ngeac) Ața apei (Muiucu undulatum).

bunceag s.n. (reg.) 1 Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate, spini și iarbă. 2 Pămînt negru din pădure. 3 (bot.) Mușchi (Yanthoria pariesina). ♦ Covor verde și moale de mușchi. 4 (bot.) Pedicuță (Lycopodium clavatum). • pl. -uri. și bunceac, bungeac s.n. /cf. magh. boncsok „pedicuță”, rus., ucr. бунчук, pol. bunczuk, srb. bučak.

BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. scr. bučak.

BUNCEAG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak.

bugeac³ sn vz bungeac^[1]

bugeag² sn vz bungeac^[1]

bunceac sn vz bunceag

bungeac^[1] sn vz bunceag

bunceac s.n. v. bunceag.

bungeac s.n. v. bunceag.

❍BUNGEAC sbst. 1 🌿 Complex de mai mulți mușchi care formează împreună un frumos covor verde și moale ¶ 2 Amestecătură de lemne putrede, cu buruieni, cu spini și altele, prin văi, în apropierea rîurilor (VIC.) [srb. bučjak „făget” + bunget].

bunceag (reg.) s. n., pl. bunceaguri

bunceag (reg.) s. n., pl. bunceaguri

bunceag s. n., pl. bunceaguri

bunceag (bunceaguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”.

BUNCEAG s. v. piedicuță.

bunceag s. v. PIEDICUȚĂ.