4 definiții pentru bungeac
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bungeác (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (var. din buncĭuc, adică „tuĭ, coadă de cal, plantă echisetacee”. La Cdr. sîrb. bučjak, făget). Nord. Mușchĭ vegetal care formează frumosu covor al munților. Trans. Putregaĭ gros compus din vreascurĭ și frunze în văgăunĭ. – Și bugeac.
bugeac3 sn vz bungeac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bugeag2 sn vz bungeac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) bugeác m. V. bungeac.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bungeac
bungeac substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)