Definiția cu ID-ul 838742:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNCEAG, bunceaguri, s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Cf. sb. bučak.